Povești de groază și Împăratul pielii perfecte

Când eram mică și citeam povești, benzi desenate sau cărți de aventuri, fiind un Berbec sadea, evident îmi imaginam că eram tot felul de eroi. Am fost prințul care învinge balaurul, mușchetarul încărcat de arme care sare noaptea pe geam direct pe cal, apaș care știe să citească orice urmă, am avut chiar și ceva aventuri imaginare ca Robinson Crusoe... Da, știu, e ciudat poate, dar niciodată n-am vrut să fiu prințesă, vreo domniță fricoasă sau nevastă de indian care muncește toată ziua... Dar, cu toate că în mintea mea mică eram aproape doar personaje masculine neînfricate, mereu eram cineva bine, curat, îmbrăcat frumos și FĂRĂ PĂR pe corp în afară de cel de pe cap! Păi da, nu m-am visat pirat bărbos și jegos, duce cu mustață și păduchi sub perucă sau naufragiat cu codițe-n barbă.

Nu-mi mai amintesc când mi-a apărut primul dintre cele 84 de fire de păr pe care le am pe picioare, dar îmi amintesc că atunci când a apărut și familia lui și au început să se vadă, m-am dus dungă la mama să mă salveze de un coșmar în devenire. De ce? Pentru că pe vremea aia eram cu idei mai fixe ca acum și știam că pilozitatea e ereditară. Știu că nu pricepeți ce vreau să zic deci o să explic. Am eu un văr de-al nuștiucâtelea care, de când îl știu, e îmblănit. Nu, nu e păros, e genul ăla de bărbat a cărui cămașă stă umflată nu din cauza mușchilor pectorali ci din cauza părului de pe piept. Adică, el a fost toată copilăria mea singura chestie care să mă facă să mă îndoiesc că dumnezeu a creat omul și să-i dau dreptate lui Darwin și teoriei sale cu maimuțele. Și, mică și proastă cum eram, nu m-am uitat la părinți și bunici care puteau să-și numere părul de pe picioare, toți, cu o singură numărătoare... Nuuuu... Eu am sărit peste gradele de rudenie și m-am gândit: văleu, ce mă fac, acum e drept că am doar 20 de fire, da' dacă asta înseamnă că ele se vor înmulți și voi ajunge ca văru' cutare!

Drept urmare, mama n-a putut să mă calmeze decât aducându-și cutia cu ceară de depilat și aplicând câteva fâșii minuscule pe insulițele mele de fire... M-am înroșit, mai să-mi dea și lacrimile, dar n-am zis nimic. Am răbdat cu stoicism și apoi m-am dat pe "răni" cu aftershave-ul lu' taică-miu. Evident, fără ca el să vadă asta... Apoi, de-a lungul timpului, am mai încercat de vreo 3 ori calvarul ăsta: depilarea cu ceară caldă. Pentru că, simplu, firele mele de păr de pe instrumentele de mers sunt nebune și rebele ca mine și cresc în toate direcțiile! Drept urmare, atunci când mama trăgea fâșiile de ceară, jumate din ele rămâneau ferm pe poziție. De o nouă bandă fierbinte pe pielea mea iritată nu putea fi vorba, deci, am renunțat definitiv la această metodă de torturat picioarele.

Tot prin "epoca" aia, prietena mea cea mai bună a primit de la soră-sa, din Germania, un aparat de epilat. Cu arc. Mi-a făcut capul tombolă că ce bun e el, că în ce fel îți smulge firul din rădăcină și-ți lasă picioare de fotomodel. Nici acum nu știu cine naiba m-a pus s-o ascult și să-l încerc... Când am terminat de defrișat piciorul drept, arăta ca după război: roșu/vânăt, urme de tortură, pori nenorociți pe viață... Și mă uitam la el, mă uitam la aparat și mă întrebam dacă chiar vreau să-l fac și pe stângul. Nu voiam, da' când îi zici unui berbec că se poartă ca o domnișoară fricoasă, apăi ăla va face de toate ca să-ți arate că nu e așa. Inclusiv să-și epileze și celălalt picior cu teroarea aia cu arc! Dar asta pentru prima și ultima dată în viață!

Când am descoperit cremele depilatoare, am avut vreo lună cel mai larg zâmbet posibil. Nu te durea nimic și paf, în 10 minute pielea rămânea netedă, roz și frumoasă. Asta până am observat eu că același păr nebun și rebel creștea muuuult mai repede decât promitea tubul de cremă... Așa că, am părăsit și această metodă, imediat ce am descoperit benzile de depilare la rece. Nu știu cum și prin ce mister, dar ele reușesc să asasineze 95% dintre firele peste care sunt lipite! Probabil sunt mai nebune ca ele, cine știe... Daaar, și cu asta era o problemă. Crema era perfectă pentru că nu simți nimic, nu tragi, nu vezi pori însângerați și disperați, NU DOARE... Benzile? Da, sunt eficiente, da' sunt zone, axilele de exemplu, care încep să mă doară numai cât mă gândesc că le-aș putea depila cu ceară. Din fericire, pentru ele s-a inventat aparatul de ras!

Deviza? Părul trebuie să existe doar în cap, în rest, la ataaaac, moarte inamicului!!! Când mai văd câte o tanti cu barbă, cu dresuri naturale, sau cu tricou fără mâneci și cu juma' de oaie la subraț, mă duc repede și mă uit la știri, să văd dacă nu se anunță cumva că a evadat vrăjitoarea din vreo poveste, ceva... Nici pe nenii care umblă vara în șlapi, maieu "de firmă" și sconcsu' la subraț nu-i înțeleg. Dar, na, cine sunt eu să le știu pe toate...

Ce știu însă foarte bine e că, atunci când am auzit că există epilare definitivă, mi-am zis că rasa umană are o șansă să ajungă super-dezvoltată ca-n Star Trek! Și m-am pus să caut oferte, promoții, eventual reduceri pentru minunatul și miraculosul epilator. Am găsit "salvarea" într-un magazin online. Aici e șmecheria, IPL (intense pulsed light), sau pe românește "lumina intens pulsată" este secretul care-l transformă în anihilatorul definitiv al firelor de păr nedorite! Aproape că pare vis... Da, da, DA, eu clar aleg epilarea definitivă!

Am mai auzit păreri de genul: da' e definitivă, dacă peste ceva timp mă răzgândesc și vreau din nou păr, ce mă fac? Cum naiba să te răzgândești?!?... Poate doar dacă te lovește cometa-n neuron sau te împiedici și te lovește planeta în el... Sau poate dilema asta o au doamnele și domnișoarele care se aranjează și arată așa cum le spune/dictează/impune masculul care le deține, ce știu eu...

Nu te doare nimic, durează puțin și paf, te trezești cu pielea netedă, moale, frumoasă! Și asta pentru totdeauna! Nu umbli pe la saloane de cosmetică, nu pierzi timpul și nu dai bani mulți pe ședințe nenumărate sau epilări periodice de acum și până te muți în locul cu verdeață. Gata cu porii chinuiți și maltratați o dată la câteva zile! Nu te mai enervezi că aparatul de ras nu mai taie și ai uitat să-ți iei altul. Sau când ajungi acasă, în august, cu benzile cu ceară scurse toate în cutie... Ce poți avea împotrivă? Numai câteva cuvinte și ar trebui să convingă pe oricine: definitiv și fără durere!!! Iar acum sunt oferte pe net, îți iei epilatorul cu lumină intens pulsată, te închizi 20 de minute la tine-n casă și gata, ieși de acolo un om nou, cu păr doar unde îți trebuie: în cap! E foarte ușor de folosit, are un senzor inteligent care detectează dacă tipul de piele e potrivit acestui tratament, e rapid, e recomandat de medici deci e foarte sigur, îl folosești acasă, ce vrei mai mult de atât?!?

Acestea fiind zise și pe baza experiențelor mele terifiante din tinerețe descrise mai sus, vă recomand să luați un borcan, să-l transformați în pușculiță și să începeți din momentul ăsta să strângeți bani ca să vi-l luați cât mai curând: epilatorul Silkn cu lumina intens pulsata Sensepil XL, Împăratul pielii perfecte. Baftă, piele roz și epilare plăcută vă doresc!

Postare pentru SuperBlog Spring 2013, etapa 3.