Prieten cu SuperBlog-ul

Frate, ce repede a trecut martie anul ăsta... De obicei, abia se târa până ajungeam, spre sfârșitul lui, la ziua mea... Dar acum, cu Spring SuperBlog 2013, a zburat mai ceva ca berzele când se întorc acasă! Cu teme diverse și interesante, cu așteptări de note până dincolo de miezul nopții, cu bucurii și dezamăgiri... A fost frumos! M-a obligat să alerg neuronu', de colo colo prin mansardă, ca să scoată ceva decent de pus pe "hârtia" virtuală din blogul meu și m-a pus să scriu, am, n-am idei, am, n-am chef... Asta e ultima probă. Iar eu tre' să spun ce-aș face în calitate de potențial partener media...

Sunt Ina și sunt mămica unui blog tânăr și neliniștit! Nu-i el cel mai cunoscut sau citit dar, ca orice părinte, sunt mândră de odrasla mea pe care o cresc cu drag, bucurie, mult suflet, uneori nervi pozitivi, pe alocuri oleacă de cinism și mult, mult umor. Scriu pe el ce-mi vine, ce mă amuză, ce mă enervează, ce simt, sau postări fără motiv, altul decât că în momentul ăla am chef să scriu... A, da, scriu periodic și pentru Superblog! E locul unde pot fi eu așa cum vreau, cum am chef, sau îmi tună la un moment dat.

Mi-ar face mare plăcere să pot susține SuperBlog-ul ca partener media. Deja ne știm de doi ani și suntem buni prieteni... Ce-aș face? Păi, la capitolul ăsta nu prea am ce idei noi să aduc... Aș face ceea ce probabil fac toți partenerii actuali. Aș face cunoscută competiția scriind despre ea! Asta e cea mai bună abordare. Eu, de exemplu, așa am aflat de concurs: am citit pe blogul unei prietene postarea cu care-și anunța înscrierea. M-am informat, mi-a surâs ideea și acum, uite-mă dependentă, cu "microbul" SuperBlogului alergând în jurul neuronului toamna și primăvara... Aș anunța competiția cu ceva timp înainte să înceapă, cu surle și trâmbițe, să afle tot poporul blogosferic de ea. Aș povesti pe blog cum a fost să particip la cele 3 ediții de până acum în care mi-am băgat nasu'... Cât de interesant e să te joci cu ideile pe o temă dată, temă cu care ești uneori paralel, dar la care, dacă te gândești bine și te informezi, te descurci foarte bine până la urmă. Și, dacă aș convinge măcar câțiva să vină să se joace cu noi în concurs, aș fi fericită ca un copil căruia îi dai o acadea uriașă... De fapt, ce zic eu aici, sunt fericită! Pentru că, până acum, am "corupt" 2 oameni să devină superblogeri... Au citit postările mele pentru concurs și au intrat și ei în horă! Finaliști serioși, dom'le, de acum de două ori!

Banner. Ca partener media, banner-ul nu trebuie să lipsească de pe blog. Pentru că, oricâte postări aș scrie eu despre concurs, cu timpul acestea ar fi "acoperite" de alte lucruri scrise și, cei care ar intra întâmplător, poate nu le-ar descoperi. Dar, cu ditamai poza pe pagină, SuperBlog-ul n-ar avea cum să nu fie observat! Apoi cercetat și "adoptat"!

Rețelele de socializare. La capitolul ăsta-s cam sărăcuță, n-am decât Facebook... Dar bun și ăla! Nu toți "prietenii" de acolo-mi citesc blogul, așa că, postările despre concurs share-uite sau anunțuri scrise în felul meu caracteristic, adică simpatice și cu umoru'-n frunte, sigur ar atrage atenția. Plus că, aș putea face un concurs rapid pe pagina mea de handmade, cu premii pentru cei care duc vestea SuperBlog-ului mai departe! Mulți dintre prietenii mei artiști scriu frumos și ar putea fi convinși să-mi fie "colegi" și de scris...

În plus, am văzut că, în ultimul timp, se poartă guest-post-urile. Păi, dacă aș fi partener media, aș putea scrie așa ceva pe blogurile prietenilor care, având alt stil de scris și abordând alte subiecte, au poate un alt public cititor decât mine. Așa, informația ar ajunge la mult mai multă lume! Și, de ce nu, aș putea stresa organizatorii, începând cu Claudia :D, și le-aș lua "interviuri" serioase, sau mai puțin..., trăgându-i de limbă despre concurs, detalii, amănunte și chestii nostime din culisele concursului.

Aș mai putea face întâlniri cu bloggerii din oraș, unde am discuta despre concurs, le-aș răspunde la întrebări și le-aș povesti cât de fain e să participi, ce interesant e să scrii pe o temă impusă, mai ales dacă e ceva despre care n-ai scrie din proprie inițiativă, cum e cu adrenalina atunci când se anunță note, sau cât de sus poți sări atunci când iei 100 de puncte sau vreun premiu!

Cam asta aș putea face eu ca blogger partener media, ca să sprijin și să promovez competiția. Dar, înainte să termin, vreau să mulțumesc tuturor celor care au susținut SuperBlog-ul. Sper să ne reîntâlnim voioși și la fel de inimoși la ediția viitoare!

Postare pentru SuperBlog 2013 Spring, etapa 14.