Bilanț de vineri

Există o droaie de supermarket-uri în oraș și există supermarket-ul ĂLA! În care găsești atât de multe bunătăți, încât riști să fii fugărit că ai stricat căruciorul de cumpărături de mult ce l-ai umplut... Cel mai nasol e atunci când nu ai decât o sumă jenantă la tine și pui neuronu' să calculeze încontinuu, ca să știi cât mai poți lua și când să te oprești ca să te îndrepți trist spre tanti de la casă, care o să-ți ia toți banii.

Azi am descoperit și halit cea mai bună carne la borcan din viața mea. După care am zis că aș putea trăi de acum înainte mâncând doar asta... Și legume chinezești. Și supe toxice cu macaroane crețe. Și bomboane de ciocolată cu tărie în ele. Și salam uscat, cu strat gros de mucegai, neafumat și feliat subțire. Și brânză galbenă cu orificii de aerisire. Susan cu zahăr ars. Pui afumat. Cremvuști murați. Porumb fiert. Piersici OZN. Pepene înroșit de prea mult stat la soare. Ardei obezi. Și suc de zmeură. 

Până una alta, acum tastez doar cu o mână, cealaltă fiind ocupată să excaveze-n găleata XXL cu popcorn cu caramel și să ducă materia primă-n ronțăitoare. 

Azi a fost o zi minunată! Printre altele, am aflat cum tanti cutare îl iubește pe bărba-su. Extrem de mult și grețos de PUBLIC! Și a simțit nevoia să anunțe asta, ca să-mi apară mie în feed și, probabil, să mă zgârii pe ochi cu furculița de ciudă. Da, așa e, sunt foarte invidioasă și-mi doresc isteric un soț gras, cu părul nespălat și cu față de Bulă dând bac-ul pentru a 17 oară... De când domnița respectivă a vrut să-mi fie pretină pe facebook, am aflat atâtea despre ea, că aș putea scrie o carte cât Dex-ul despre viața ei mică, plină de clișee și sinistru de plictisitoare. Pentru că spune absolut TOT ce face. Aștept statusul cu: "sunt constipată, am băut ceai de crușin, Gigel e trist și mă privește îngrijorat"... 

Apoi am văzut cum arată plodu' roșu, crăcănat, cu ochi umflați de melc, creponat și nou-născut a lu' X-uleasca. Sincer, nu voiam să știu... Oricum arată toți la fel! Și stau și mă întreb cum m-aș simți eu azi, dacă ai mei, acum muuulți ani, ar fi pus undeva unde să poată vedea tătă lumea pozele mele în fundu' gol la mare, orăcăind ca un broscoi în prima mea zi, sau stând în poala lu' Moș Crăciun la grădiniță, privindu-l îngrozită... Din fericire, fac parte dintr-o familie de oameni care gândesc!

Și mai e o duduie care umblă dezlegată pe net și care-mi provoacă urticarie numai cât deschide gura și-și tastează pe net gândurile, problemele și întrebările ce-i apar, în mod misterios, în spațiul gol dintre urechi. Aș pune-o la presat sub curu' unui elefant nervos. Aș lipi-o cu scotch de burta unei girafe care traversează un râu adânc. Aș duce-o ca dar de nuntă, cu un ananas înfipt în bot, unei familii de canibali hămesiți. Sau, cel mai logic lucru, i-aș tăia dracu' cablu' de net să nu mai aibă cui să se plângă, să țină totu-n ea și să facă implozie, poate din Big Bang-ul ăla o să rezulte o bucățică de creier care să fie atrasă de vidul din cap, să se stabilească acolo, să învețe să gândească și astfel lumea va fi salvată!!! Nu, nu-s nervoasă deloc, doar am o imaginație bogată și fericită...

Acum aștept furtuna aia care trebuia să vină de ieri da' s-a pierdut pe drum. Sau s-o fi consumat până aici...

În rest... Nu mâncați popcorn cu caramel, dă dependență... Bună dimineața!