luni, 2 septembrie 2013

Over the rainbow...

E ca și cum toată viața am văzut curcubeul alb-negru și, de când te-am cunoscut pe tine, am început să-l văd în culori.
E ca și cum nu mi-am ridicat niciodată privirea noaptea spre cer, pentru că mi-era frică să-l văd așa infinit de întunecat... Dar acum e plin de stele care-mi fac complice cu ochiul și-mi povestesc despre tine și zâmbetul tău.
E ca și cum în lumea mea licuricii zburau mereu cu lumina stinsă... Acum se întrec și fiecare vrea să fie cel care luminează cel mai tare. E întuneric doar atunci când sunt plecați să-ți lumineze ție visele, să ți le facă cele mai vesele.
E ca și cum palma mea credea că-i singură pe lume. Până a întâlnit una care să i se potrivească perfect.
E ca și cum ochii mei priveau mereu în gol, pentru că nu aveau pe ce să se oprească. Până au descoperit că se pot sprijini în privirea ta. Și că știu să râdă...
E ca și cum aș sta în fața ta și ți-aș spune toate astea Și tu mi-ai zâmbi.
E ca și cum m-aș naște în fiecare zi și aș învăța să iubesc. Iar și iar...
E ca și cum...



2 comentarii: