About Me. About love. And about hate... P.3

  Nu-mi plac persoanele neserioase. Deloc! Nu le sufăr, nu le-nghit, neuronii încep să-mi tremure haotic, piticii încep să-și ascută cuțitele, de-astea... Adică, dacă încă nu e clar, neserioșii mă calcă pe sistem! Răăău!!! Nu știu, frate, oi fi eu defectă. Da' nu mi se pare deloc ok azi să zici una și mâine să faci alta, sau să mă lași să te aștept ori de câte ori ne vedem, sau să stabilim ceva și, cu 5 minute înainte, să-mi zici că nu mai poți să onorezi promisiunea. Și, nu, mi-e somn, n-am chef, nu a sunat ceasul, mi-am pensat părul din nas, mi-am pierdut pisica, n-am găsit cheile...nu-s scuze pe care să le înghit! Ar trebui ceva mai interesant, sau măcar amuzant, ca să trec peste. Și nici atunci n-ar trebui să fii prea sigur de reușită. Că, dacă deja încep să am impresia că mă iei de fraier, e rău. Imaginea începe să mi se coloreze în roșu, fumul nu mai iese doar pe nas ci și pe urechi, încep să am viziuni horror cu tine, neuronii mi se blochează pe cea mai nașpa dintre ele și s-ar putea să nu mai fii safe în compania mea... Da, sunt și mici excepții. Dacă știi că țin mult la tine, poți fi cât de schimbător și nepunctual vrei tu, că nu mă supăr. Da' dacă nu ești sigur de asta, mai bine ai grijă. Că odată s-ar putea să explodez și să te fac bucățele, să-ți sară ADN-ul pe tavan și să-l umple de steluțe... Poate chiar o să ai parte de șocul vieții tale... Huh, gata, m-am calmat...

  Nu-mi plac mincinoșii. Aici e chiar mai rău decât cu cei neserioși. Și partea proastă e că nu, nu mă poți duce de nas. Te simt, te citesc, te interpretez și, chiar dacă uneori mă fac că plouă, știu când mă minți. Ok, există o singură persoană care mă minte de mă rupe, cu zâmbetul pe buze și de multe ori nu mă prind, deși o cunosc foarte bine. Da' nu rezistă și, mai devreme sau mai târziu, mărturisește, că i se pare prea nostim cum m-a păcălit și tre' să aibă cu cin' să râdă... Asta e excepția. A, și mai am o prietenă care minte dând atâtea amănunte că și dacă ești geniu nu te prinzi. În rest, te miros de la distanță și, dacă mai deschizi și gura, sigur te dai de gol. Orice persoană beneficiază la început de prezumția de nevinovăție, da' dacă îi dai cu piciorul și te prind cu minciuna de prea multe ori, s-a terminat distracția. Uneori nu-ți zic nimic ca să văd până unde ai de gând să mergi, sau poate pur și simplu mi-e lene să te atac pentru că nu meriți efortul, sau îmi dau seama că am atins un subiect despre care nu vrei să vorbești și schimb vorba. În rest, da, ADN-ul tău steluțe luminoase lipite artistic pe tavan. Tot pe tema asta, nu-mi place când nu sunt crezută. Pentru că mă știu cum sunt, ce fac, ce gândesc și ce spun. Pentru că nu vreau favoruri și nu aștept nimic de la nimeni, deci n-am de ce să perii sau să fac chestii ascunse. Pentru că mă respect prea mult și te respect prea mult ca să mint. Pentru că, simplu, n-aș mai simți că sunt eu dacă aș minți. Da, sunt impulsivă (asta e, berbec scrie pe mine) deci mai fac prostii uneori, da' nu mint. Ba chiar am o problemă cu asta: dacă am ceva de spus, spun. Nu-ți place ce tocmai ai auzit? Ghinion, sunt berbec, remember, nu te aștepta să te scarpin pe spinare și să te complimentez dacă nu meriți, că n-o să se întâmple.

  Îmi plac persoanele pe care știu că mă pot baza. Îmi plac oamenii verticali, care nu zboară după cum bate vântul. Îmi plac oamenii corecți, deștepți, cu simțul umorului. De aia îmi iubesc prietenii, ăia puțini da' prieteni. Mult! Pentru că toți sunt așa. Deosebiți, speciali. Sunt o persoană norocoasă din punctul ăsta de vedere. Dar mai multe despre asta, altă dată. Doar un lucru vreau să mai spun. De curând am supărat pe unul dintre ei. L-am dezamăgit fără să vreau. Clar n-am avut nici un scop ascuns, nici o miză secretă... A fost o tâmpenie și-atât. Pentru 2 zile, am fost sigură că te-am pierdut și, recunosc deschis, nu m-am simțit niciodată atât de rău. Gândul că te-am dezamăgit a fost cea mai nașpa senzație ever... Și toate scuzele pe care mi le-am cerut nu m-au făcut să mă simt mai bine. Dacă o să citești asta, vreau să-ți mulțumesc că mi-ai dat o nouă șansă. Sper ca, în timp, să reușești să mă crezi din nou și să te convingi că sunt aceeași dintotdeauna, aceeași pe care o cunoști foarte bine, aceeași de dinainte de tâmpenia respectivă, care este... Știu că probabil n-ar fi trebuit să mai deschid subiectul, da' am simțit nevoia s-o mai spun o dată...