Și da, tre' să recunosc, la început mi-am cam pus frână la haha-uri și la hihi-uri că-mi stătea, suspendată grațios deasupra capului, faza cu "nu râde așa mult că faci a rău" pe care mereu se găsește câte cineva să mi-o spună, așa, pe un ton profetico/atotștiutor/amenințător... Mai ales că azi, nu că altfel aș fi uitat-o cumva, am citit și o minunată postare despre asta pe Ză Blog care mi-a cam ridicat părul pe spinare (nu, n-am păr pe spate, da' vorba vine...). Nu m-a ținut însă "frica" prea mult că m-am gândit eu așa: pai, de câtva timp încoace, tot nasol îmi e...dacă nu se poate râs și veselie fără "rău", apoi să ia, frate, retroactiv, cât rău poa' să ducă! Mama lor de derbedei... (nu știu cine-s aia, da' eram indignată și trebuia să zic cuiva ceva de dulce... )
Sper să fie și mâine soare. Din ăsta adevărat, nu cu dinți... Și sper să dureze cât mai mult! Singura lipsă din peisajul ăsta mirific e o discuție cu cineva, una din aia fără cap și fără coadă, cu 5 prostii pe secundă, cu concluzii pescuite din puțul gândirii și prezentate în cel mai serios mod posibil, o discuție din aia care să-mi fixeze un zâmbet tâmp pe față, întins artistic de la o ureche la cealaltă... Da' prea vreau multe... Mai bine mă mulțumesc cu atât, pe moment...
Un sfârșit de săptămână, cum altfel decât: pu-fooos. (Mda, am avut o problemă azi cu "pufos" ăsta, cred că mi se trage de la prea mult "soare" venit brusc și în cantități impresionante...)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu