Aventuri cu gust de toamnă

Mașină-avem. Toamnă caldă și însorită-avem. Weekend-este. Prieteni, 4 la număr, dornici de plimbări și distracție-avem. Ne mai trebuie doar un plan de bătaie și suntem gata de aventuri în culori pastelate de toamnă, cu zgomot de frunze uscate, cu îmbrățișări de raze firave ale unui soare cu dinții din ce în ce mai mari și, pe alocuri, cu miros de ploaie...

Să plănuim, deci...Unde putem merge, ca să facem cât mai multe lucruri în doar 2 zile? Ăăă...Munții Măcinului! "E" aproape, traversăm Dunărea și dăm nas în nas cu ei, "e" munți, deci au și trasee de umblat, plimbat, omorât picioare și tocit pingele...Da' stai așa! Ar trebui să fie fun, nu să ne alegem cu tălpi înroșite și dureri de genunchi de la prea mult marș forțat...Biciclete!!! Și nu oricum, din ălea șmechere, de te poți baza pe ele, fie că ești în oraș, fie că pedalezi printre bolovani, broaște țestoase sau mărăcini, în cei mai vechi munți din țară. Dacă vă întrebați (că de, românu-i curios din fire...) unde-o să băgăm 4 biciclete într-o singură mașină, vă explic imediat, ca să nu mai stresați bietul neuron cu probleme de logică...Se ia un laptop, se intră pe Aventuria.ro, cel mai complex centru de închiriere și vânzări de echipament sportiv si soluții de transport și se închiriază frumușel un suport de biciclete! Simplu nu?

Acuuum...altă problemă...Cum faci să încapă bagajele a 4 femei într-o singură mașină? Aha, asta pare fără soluție, nu? Neee, orice se rezolvă cu puțină imaginație și cu o conexiune la internet! De pe același site luăm, tanaaam...o cutie portbagaj maaareee, de 480 de litri, așa o să putem să cărăm după noi o mulțime de chestii, clar, 75% din ele absolut inutile, da' na, dacă asta o să ne facă fericite, ce mai contează...

Principalele probleme fiind rezolvate simplu și rapid, rămâne de stabilit ruta, de unde, pe unde, până unde... Asta-i ceva mai complicat, o să facem ședință de grup, cu propuneri, argumente pro și contra și, la urmă, vot...Daaar, în mare, va fi așa. Eu una am un pitic. Adică am mai mulți, da' ăsta văd că-i constant acolo, în zona cenușie...Mai exact, îmi plac monedele antice, să le țin în mânuță, să le ating, să le sucesc pe toate părțile, să le cataloghez și...să le am...Și-mi plac locurile care au legătură cu bucata aia de istorie pe care am atins-o...Deci, vreau, vreau, vreau să văd cetatea Dinogeția care a fost construită în timpul împăratului Dioclețian și cetatea Arrubium. Asta am votat-o de una singură, prin puterea ce mi-a fost conferită de funcția supremă pe care o am în grup, aceea de organizatoare de drumeție!

Și, dacă tot mișunăm pe lângă Dunăre și pe lângă tot felu' de bălți și lacuri, de ce să nu închiriem și-un caiac roșu (neaparat roșu!...), să ne modelăm puțin bicepșii în timp ce agităm grațios vâslele (sau cum s-or numi la caiac chestiile alea care-l fac să înainteze...). Singurele probleme ar fi că o să ne plimbăm pe rând șiiii, că una dintre noi nu știe să înoate decât în saramură... Da' și asta se rezolvă ușor, cu un colac bine înșurubat în jurul regescului său trup!

În rest, dacă om mai avea timp, ne mai foim prin Parcul Național Munții Măcinului. Poate om mai găsi ceva plante, animale, păsări și fluturi din specii protejate, care nu s-au speriat încă de venirea toamnei. Pentru că, pe un teritoriu foarte mic (mai puțin de 1% din suprafața României) se găsesc peste 50% din speciile de floră și faună din țară.

Acestea fiind spuse, mă retrag strategic de pe blog și mă duc să mă pregătesc pentru marele consiliu care urmează să definitiveze această aventură multilateral plănuită!

Postare pentru Superblog, etapa a 9-a.