Doi nu sunt din oraș, doi n-au carnet, una era răcită, mai rămânea...aoleu...cineva care a condus doar o dată, ocazie cu care a apăsat frâna, care de fapt era accelerația (sau ambreiaju'?...uite că, nu mai știu exact cum a fost povestea...) a făcut trosc și de atunci nu vrea să se mai urce decât în mașini cu 2 pedale... Dar, când a auzit că poate "încerca" o Toyota roooșie cu de toate-n ea, n-a mai contat numărul de pedale și a zis un da scurt și hotărât!
Pornirea a fost funny: nexam cheie, doar buton de start/stop...Prima oprire, locul meu secret de unde iau cea mai bună cafea din oraș și cel mai rece suc...toate așezate strategic și "regulamentar"(cum zice prietena mea), în locașurile special create de "părinții" lui Yaris...Și,da, niște hamburgeri așezați să stea cuminți,la rece, în torpedoul cu aer condiționat. Orașu'-l cunoaștem, n-avem nevoie de hartă, da' clar, n-am rezistat să nu folosim sistemul Toyota Touch & Go, și să vedem cât de exacte sunt hărțile de la Google sau ce sugestii de obiective turistice știe să facă mașinuța...
Apoi am încercat Cd-player-ul dar, până la urmă mi-am conectat Mp3-ul propriu și personal ca acolo aveam "de toate"... Telefonul meu stătea cuminte-n buzunar, dar pe-al ei l-am conectat prin bluetooth la minunea aia de le face pe toate-n mașină, ca, la un eventual apel, să poată vorbi în liniște și cu ambele mânuțe pe colac, pentru a evita o eventuală îmbrățișare cu primul coș de gunoi, tufă sau maidanez.
Parcări? Am făcut vreo 7, nu că am fi avut nevoie...doar ca să ne amuzăm cu camera retrovizoare care transmite tot ce mișcă-n spatele mașinii, iar imaginea-i superclară! Și stăteam așa, în scaunele moi și comode, minute în șir, să purtăm discuții "filozofice", respectiv miștouri la puterea a doua...După care, plecam mai departe, încă vreo 2 km...Singura chestie enervantă a fost că, atunci când depășeam și noi puțin limita de viteză, gata, șmecheria ne depista cu senzoru' și făcea ne capu' mare...
La un moment dat, aplicația "meteo" ne-a avertizat: o scurtă aversă, ca să nu uităm că e totuși toamnă. N-o fost bai, că s-a trezit senzorul de ploaie să regleze viteza ștergătoarelor de parbriz! Am închis repejor geamurile prin care zburda caldă briza Dunării și ne-am bucurat de interiorul mașinii care e îmbrăcat într-un material delicat la atingere, piele și are ornamente cromate. Cum se întunecase ceva din cauza norilor, senzorul de aprindere automată a farurilor a zis: "să fie lumină!" și s-au aprins fără să ne ceară voie...
Cam asta a fost după amiaza noastră prin oraș. Din fericire, n-a fost nevoie de cele 9 airbaguri plasate prin toată mașina și nici de sistemele de control ale stabilității sau tracțiunii...A fost doar o plimbare leneșă, amuzantă și relaxantă! Șiii, cel mai important, stomacul meu supărat pe mașini a fost fericit, liniștit și s-a bucurat de un tratament "regal" din partea noii Toyota Yaris!...
Postare pentru Superblog, etapa a 8-a.
P.S. I hope I made you smile...:)
>:D<
Apoi am încercat Cd-player-ul dar, până la urmă mi-am conectat Mp3-ul propriu și personal ca acolo aveam "de toate"... Telefonul meu stătea cuminte-n buzunar, dar pe-al ei l-am conectat prin bluetooth la minunea aia de le face pe toate-n mașină, ca, la un eventual apel, să poată vorbi în liniște și cu ambele mânuțe pe colac, pentru a evita o eventuală îmbrățișare cu primul coș de gunoi, tufă sau maidanez.
Parcări? Am făcut vreo 7, nu că am fi avut nevoie...doar ca să ne amuzăm cu camera retrovizoare care transmite tot ce mișcă-n spatele mașinii, iar imaginea-i superclară! Și stăteam așa, în scaunele moi și comode, minute în șir, să purtăm discuții "filozofice", respectiv miștouri la puterea a doua...După care, plecam mai departe, încă vreo 2 km...Singura chestie enervantă a fost că, atunci când depășeam și noi puțin limita de viteză, gata, șmecheria ne depista cu senzoru' și făcea ne capu' mare...
La un moment dat, aplicația "meteo" ne-a avertizat: o scurtă aversă, ca să nu uităm că e totuși toamnă. N-o fost bai, că s-a trezit senzorul de ploaie să regleze viteza ștergătoarelor de parbriz! Am închis repejor geamurile prin care zburda caldă briza Dunării și ne-am bucurat de interiorul mașinii care e îmbrăcat într-un material delicat la atingere, piele și are ornamente cromate. Cum se întunecase ceva din cauza norilor, senzorul de aprindere automată a farurilor a zis: "să fie lumină!" și s-au aprins fără să ne ceară voie...
Cam asta a fost după amiaza noastră prin oraș. Din fericire, n-a fost nevoie de cele 9 airbaguri plasate prin toată mașina și nici de sistemele de control ale stabilității sau tracțiunii...A fost doar o plimbare leneșă, amuzantă și relaxantă! Șiii, cel mai important, stomacul meu supărat pe mașini a fost fericit, liniștit și s-a bucurat de un tratament "regal" din partea noii Toyota Yaris!...
Postare pentru Superblog, etapa a 8-a.
P.S. I hope I made you smile...:)
>:D<
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu