Despre viteză, procesoare și neuroni...

Viteză. E cuvântul care definește lumea de azi, tehnologia modernă, totul. E cuvântul care mă definește pe mine, ca un berbec adevărat ce-mi sunt...Mașini, calculatoare, gadgeturi, care mai de care mai rapide...Pe zi ce trece mai deștepte, mai complexe, mai șmechere...Dă-mi orice, dacă "miroase" a viteză, o să strălucesc de încântare! Mă adaptez repede, învăț repede, în scurt timp chestia respectivă o să facă parte din mine ca și când ar fi fost acolo dintotdeauna...Și o să vreau ceva mai bun, mai puternic, mai RAPID! Da, am tot felul de obiecte vechi, îmi plac și le țin în măsura în care înseamnă ceva pentru mine, dar în ceea ce privește tehnologia, prefer să am "ultimul răcnet" în materie...Din păcate, toate evoluează mult mai repede decât îmi permit eu să "mă înnoiesc"...

Tehnologie, viteză, progres versus om. Sau, la scară mai mică: Procesor versus neuroni.

• Laptopul propriu și personal - procesor oarecare (nu facem reclamă gratuită...) 2GHz, memorie RAM 1GB, hard de 160GB, sistem de operare: Windows Vista. Slăbuț, știu, da'-i al meu și țin la el...
• Eu - neuroni căpoși, nervoși, cu personalități diferite, lucrează-n ture, rareori sunt toți lucizi în același timp; viteză de acțiune: variabilă, în funcție de situație; memorie: suficientă, în continuă transformare și ușor declin biologic; hard: una bucată creier creț, de culoare gri, cică...; sistem de operare: tip Berbec.

Trei situații(am doar 600 de cuvinte la dispoziție...).

Vreau să-ți spun "te iubesc"...
Laptopul - în câteva minute am tastat, scurt, sec, poate cu un font mai șmecher...da' tot rece arată. Trimit mail-ul. Câteva secunde. Îmi răspunzi în timp real. Dacă am noroc, primesc imediat același răspuns. Sau nu...E rapid!
Eu - Aleg cu grijă un fragment de hârtie, și stiloul...Parcă ar arăta mai bine cu niște flori desenate în colț. Ah, nu-s destul de frumoase! Mototolesc hârtia, nimeresc coșul cu ea și mă apuc din nou. Iar și iar, până arată perfect...O pun în plic, strecor și-o ciocolată, lipesc timbrul și-o încredințez cutiei poștale. N-am răbdare. Mă gândesc doar la asta. Câteva zile la rând, cât durează până primesc răspunsul. Dacă-l primesc...

Am o poză. O știu pe de rost. Azi vreau s-o transform puțin. Azi sunt mai copil ca de obicei și vreau să-i adaug niște inimioare...
Pe principiul "Sesam, deschide-te", mă pun în fața lui și-i zic plină de speranță: "laptopule, deschide-te și pune inimioare pe poză!" Aha...Vezi să nu. E inteligent băiatu', mai ceva ca mine, clar, da'...dacă n-aș avea eu neuroni, degeaba...Că tre' să-l deschid, frumos, să instalez pe el un program de prelucrat poze, să descarc inimioarele de pe nush ce site, să le aranjez, să le pigulesc până îmi place cum arată poza și să-i dau un save, ca să fie totul complet...O poză cu tine...

Viteză? Cine-i mai rapid?
Laptopul - Uneori merge vruum-vruuumm, abia mă dezmeticesc și el a și terminat ce i-am cerut. Alteori, se înțeapăăă și stă, și se gândește, și iar stăăă...Și atunci, gândurile mele sadice la adresa lui sunt foarte rapide! Mult mai rapide decât a fost el vreodată...Vorbesc pe messenger? Emoticoanele-s sarea și piperul. Mi le trimite rapid de tot acolo unde trebuie. Cui trebuie...Ție...>:D<
Eu - Da, messu'-i rapid, recunosc. Dar prefer să vorbesc cu tine face to face. Să te privesc în ochi, să te ating, să te sărut, să te simt...Încet. Încet de tot...Și în momentul ăla, pe bune că uit de viteză și de procesoare și aș vrea să mă moșcăi așa o viață. O viață cu tine...

Plusuri și minusuri de fiecare parte. Nici tehnologia dar nici omul nu-s perfecți. Mai rapid? Depinde de situație...Cert e că ambii evoluează, avansează în paralel. Și, clar, creierul uman va fi mereu cu un pas înaintea tehnologiei. De ce? Simplu...În spatele fiecărei chestii ultramegașmechere de azi se află, dap, omul care a inventat-o! Și oamenii care au făcut-o...Cel mai rapid procesor din lume, 8,4GHz, se află deja în cartea recordurilor. Dar, tot acolo ar trebui să se afle și cel care l-a inventat. Părerea mea!

Postare pentru SuperBlog, etapa a 12-a.