sâmbătă, 15 octombrie 2011

Aventuri în estul sălbatic...

În weekend-ul trecut am fost la o expoziție la Odessa. De fapt, a fost un Festival etnic, cu multe standuri, cu mulți oameni, cu multe chestii frumoase. Dar s-o începem cu începutul...

Am plecat joi, cu un microbuz încărcat până-n tavan, cu toate, inclusiv noi, claie peste grămadă. De moldoveni am trecut repede și am ajuns în vamă la ucrainieni. Toate actele erau ok, fiecare stătea cumințel cu pașaportu' în mânuță, nimeni n-a coborât, eram cetățeni model. Ei, făceam mișto de ei, da', na, se mai întâmplă... Ne-au ținut o oră jumate... Și cică asta a fost bine, că șoferu' a stat odată 8 ore... Mda... Și-am plecat de acolo zicându-ne că în 3-4 ore suntem la destinație. Aha... Drumu' e numa' găuri! Una lângă alta și încă una între ele... Stomacu' meu, dacă ar fi avut cap, și-ar fi pus mâinile-n el... Am uitat să menționez că am rău de mișcare... Da' un rău, rău de tot!

Reni, Izmail, Odessa. Am scăpat de vamă și, deși făceam slalom printre găuri, mi-am scos aparatu' să încep să fac poooze... Ăăă... Stai așa... La ce? De-o parte și de alta nu era decât stuf! Muuult timp doar asta am văzut... Hmmm... Și brusc, juma' de autocar a vrut pană de tufiș. Și chiar de tufiș a fost, că pe acolo benzinăriile nu au bude... Pentru mine a fost pauză de tigări... Ca să n-o mai lungesc, pe la 7 seara am ajuns și noi la Odessa.

portul, hotel Odessa, sala unde a avut loc festivalul
Cum am ajuns la hotel, în 15 minute ne-au și dus la masă. Tocmai începuse operațiunea "îndoparea"... Salată de roșii/brânză/busuioc roșu, ciorbă de varză, șnițel cu cartoafe, prăjitură. Și în pahare: compot. Pe atunci încă nu știam dar în zilele care au urmat am aflat că: 1. toate zemurile conțin invariabil varză și sfeclă rasă; 2. pe acolo nu se bea la masă vin, bere, suc sau apă, doar compot... Cu burțile rotunde ne-am dus în port, în locul unde era târgul. Am stat vreo 2-3 ore și ne-am așezat standurile. Rupți de oboseală și chiori de somn am plecat fericiți spre hotel în ideea că, în 15 minute, facem un duș și nani. Hehe... De unde atât... Șoferu' nostru, un nene de peste 200 de kile, era paralel cu orientarea, cu indicatoarele, cu hărțile și chiar cu sfaturile celor din mașină care bănuiau drumul. Și uite așa ne-am plimbat noi prin toată Odessa noaptea târziu... A fost fain, nu pot să zic nimic, de fapt, bine că a greșit drumul, că dup'aia nu am prea avut timp de plimbări... Joi seara deci, nani ca cizma!

Vineri. Mă scoală tanti cu care eram în cameră, la 6 jumate. Crăcănez un ochi nedumerită, trebuia să coborâm la 8... Păi cică ei sunt cu o oră în urmă. Ookk... Mă târăsc jos din pătuțu' cald și moale, aterizez drept în baie, trântesc tricoul și blugii pe mine și la geam să afum aerul rece de dimineață. Coborâm. La 8 fix eram jos în hol. Evident că nu era nici dracu' acolo... Pentru că, la fel de evident, ora lor e la fel cu a noastră... Noroc că erau niște canapele mișto pe hol...

farul
La 8 încep să se strângă românașii noștri. Să mergem la masă... Bufet suedez. Farfurii miniaturale. Care au fost umplute nu pe lung, nu pe lat ci în sus... Salam, cașcaval, ouă prăjite și salate. Salată de sfeclă roșie! Yummy... Mi-am cărăbănit rapid în farfuriuță 2 linguri + 3 de mazăre. Și-mi bag eu fericită furculița-n ea... Îîîh... Mai bine-mi băgam picioarele! Oribilă! Era doar sfeclă fiartă cu ulei... Și nici unul nu pricepea altă limbă decât a lor, să cer niște oțet... Mazărea, în schimb, a fost delicioasă... Io-s fan mazăre, deci m-am dus, fără pic de jenă, și mi-am mai cărăbănit 2 linguri, că tot nu mai mânca nimeni din ea... La sfârșit, da, compot cafea și țigară. Și ne-am cărat la expoziție. Cu plimbarea de rigoare, că șoferu' uitase drumu'...

Vineri a trecut liniștit. Cu calcule, că a trebuit să echivalăm prețurile din lei în moneda lor; cu 2 mese luate acolo, la un restaurant, cu nelipsita supă de varză și compotul de rigoare; cu zeci de oameni care ne puneau întrebări în păsărească și nu se opreau nici măcar când le ziceam, în engleză și prin semne, că nu înțelegem ce dracu' zic ei acolo; cu ieșiri afară la câte o țigară; cu poze, multe poze făcute prin port.

în rest, orașul părea curat...
Seara am ieșit să vedem și noi o bucățică de Odessă. Da' am luat-o în direcția greșită și am văzut 2 mâțe grase, un morman impresionant de gunoi, străzi slab iluminate și un magazin din care mi-am luat mere, suc și ciocolată... Și ne-am întors, că eram doar 5 și ni s-a zis că nu-i indicat să ne plimbăm noaptea... La hotel n-am reușit să conving stick-ul de net să se conecteze și nici butonul de wireless să funcționeze... Atunci m-am gândit la tine, am ronțăit ciocolată, am fumat la geam (că erau detectoare de fum în cameră...) și m-am culcat , mică, tristă și obosită...

Cam boring, nu? Urmează chestii mai interesante, da' altă dată, în episodul următor... :)

4 comentarii:

  1. ei:)
    ... n-a fost chiar "boring", ori imi place mie cum povestesti :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Torden - hmmm... asta ar putea fi o explicație plauzibilă... :D

    RăspundețiȘtergere