Din și către viitor

-E gata. Mai am câteva reglaje de făcut și putem s-o încercăm. Sper să funcționeze!
-Cum adică speri să funcționeze?!? Nu ești sigur c-o să ajungem în viitor?
-Aproape sigur...Știi că noi de la Octal.ro suntem cei mai buni, dar totuși vorbim de o mașină cu care poți călători în timp...
-Da, așa e. Dar ne-am pregătit mult pentru călătoria asta, cu siguranță va fi un succes, trebuie!
-Gata cu vorbăria, să ne îmbarcăm. Trebuie să ajungem în viitor, să vedem cum arată și ce pot face calculatoarele de mâine. Tastează anul și să pornim.

Apăs cu emoție butonul roșu. Totul în jur începe să devină cețos. E o senzație ciudată...Îmi simt fiecare celulă din corp, aproape aud cum îmi curge sângele prin vene, percep totul de sute de ori mai puternic. Și sunt ușoară, parcă zbor. Pentru o secundă simt că mă dezintegrez...Am ajuns. Timpul se comprimă brusc și corpul parcă "se adună". Sunt iar eu. Îmi ating mâinile, fața...da, sunt la locul lor...Înainte să coborâm, deschidem camera video, să vedem unde suntem. La naiba?...Ăla e...Frate, ce caută un brontozaur în viitor?!? L-or fi clonat...Pe dracu'! Dacă moda pe aici nu-i să porți o blană aruncată pe tine și părul vâlvoi, înseamnă că...Suntem în epoca de piatră!!!

-Cum ai tastat anul ăla? Ce-ai făcut? Trebuia să mergem în viitor, nu să ne întâlnim cu Flintstonii...
-Nu știu... în câteva minute remediez și plecăm de aici.
-Ne-au observat...Vin spre noi, nu mai e timp!!! Introdu iar anul și să plecăm!

Mă învăluie aceeași senzație ciudată, de data asta durează ceva mai mult. Ne oprim, pornim camera și privim afară. Soare, oameni care se uitau prietenoși la noi și...un covor roșu exact în fața "mașinii" noastre. Coborâm. Ca să n-o mai lungesc, ne așteptau! Știau că vom veni și ne-au pregătit o primire pe cinste. Suntem în sediul Oktal.ro din anul 2035. Am primit permisiunea să merg peste tot, să mă uit pe unde vreau. Trebuie să strâng informații despre calculatorul viitorului. Îmi scot stația temporală ca să pot transmite ceea ce văd pe acolo.

În mijlocul clădirii e o...chestie...multe butoane și un ecran uriaș. E unitatea centrală care stochează toate informațiile magazinului on-line. Mă îndrept rapid spre sectorul cu calculatoare. Sunt atâtea modele și forme...Toate sunt incredibile, cu configurații care mai de care mai spectaculoase. Au reușit să le facă atât de fiabile, încât oferă garanție pe termen nelimitat...Sunt mult mai mici decât cele din timpul nostru dar mult mai puternice. Ecranele depășesc cu mult performanțele celor HD pe care le știu eu. Nu ai nevoie de ochelari 3D, care-ți obosesc ochii, apeși doar un buton și imaginea se transformă. Tehnologia se bazează pe iluzii optice complexe, personajele de pe ecran "coboară" lângă tine iar sunetul e surround. Și trăiești totul la intensitate maximă.

Hard-urile sunt gigantice, pentru ce știu eu că e posibil. Pot stoca foarte multe informații, fără riscul de a se deteriora sau de a se pierde ceva de pe ele. Memoria e mare. Se bazează pe o tehnică nouă, pe cristale. Se reglează singură, în funcție de ceea ce rulează pe calculator, astfel încât acesta să nu se înțepe sau să se blocheze. Procesoarele sunt puternice, fac mai mult decât am visat eu vreodată că ar putea...Și nici un calculator nu are probleme cu sistemele de ventilație, oricât de incredibil ar părea la asemenea configurație. Doar mouse-ul arată la fel...Dar fără fir...Da, în viitor totul e wireless...

Laptop-urile sunt geniale, se fac la comandă, cu forma, culoarea, materialul și configurația dorită de client. Poți să ți-l personalizezi până la cel mai mic detaliu! Iar acumulatorii sunt ecologici și țin atât de mult că uiți că trebuie să-i mai și încarci.

-Trebuie să ne întoarcem. Acum! Mașina începe să devină instabilă! E destul pentru prima călătorie în timp...
Mulțumin oaspeților , tastăm 2011 și... Din nou acasă...

Postare pentru SuperBlog, etapa a 5-a.