Îmi place să cred că am o mulțime de talente, unele vizibile, altele ascunse și, cum punctul forte al unui berbec veritabil nu e modestia, îmi place să mă și laud uneori cu ele... Dar, când s-a răsturnat peste mine borcanul cu talente, cel de stilist vestimentar a alunecat pe lângă, a sărit ca ars și a luat-o la fugă în direcția opusă mie. Adică, probabil asta s-a întâmplat! Sau, când m-am născut, oi fi avut ursitoare de sex masculin care au uitat că unei fetițe tre' să-i dai și o doză de "dragoste pentru haine și modă"... Și pentru accesorii, fundițe, machiaje, tocuri, parfumuri dulci, poșetuțe, etc., etc., etc...
Sunt singură la părinți, dar nu am dus niciodată lipsa unei surori mai mari, căreia să-i "moștenesc" garderoba. În schimb, au avut grijă verișoarele să mă aprovizioneze cu cele mai "la modă" rochițe, bluzițe și fustițe! Cu care arătam bine, nu neg: un îngeraș mic, blond, cu ochii albaștri și o minunată rochie tiroleză înflorată. O mai am și acum pe undeva... Arătam foarte bine, în special când driblam băieții la fotbal sau când mă cățăram pe bară, pasiunea mea secretă din vremea aia! Uneori eram obligată să port și pampoane, unele care, în loc să intre la apă după fiecare spălare, creșteau ca Făt-Frumos... Off the record, cred că erau mereu altele, deși n-o prindeam niciodată pe mama în flagrant delict: cu pamblicuța, acul și ața...
Prin liceu, prietena mea din copilărie și până azi s-a gândit să-mi schimbe imaginea. Am lăsat-o să încerce, mi se părea amuzant. I-a ieșit, dar produsul finit nu mai eram eu. Adică, mă uitam în oglindă și zâmbeam la altcineva... Cineva fain, dar altcineva... Și, uite așa, au trecut anii. Azi mă îmbrac doar cu ce mă simt eu bine, indiferent de părerea celor care încă mai cred că mă pot schimba în vreun fel: tricouri, blugi, cămăși, bigmene decolorate și cu tot felul de ațe care ies din cusăturile special deșirate, pantofi sport sau sandale comode.
Anul trecut mi-am luat un pulover bestial de la Real, așa că, m-am gândit să dau o fugă pe acolo, într-o scurtă inspecție. Ghiciți ce: tocmai au lansat colecția de toamnă, cu o mulțime de articole din marca proprie, Designers. Cum ziceam în introducere, sunt un stilist dezastruos, nu știu cum să vă prezint toate chestiile faine văzute acolo. Pot doar, că tot vorbeam de talente, să apelez la ceea ce mă pricep, la ceea ce fac în realitate: să mă joc puțin cu culorile și să vă fac un tablou imaginar, cu ce mi-am luat de acolo.
Pentru că azi soarele cu dinți chiar m-a făcut să simt că a venit toamna, mi-am luat o bluză maro cu mâneci lungi, gri, de la cot în jos. Ador genul ăsta de bluză, care-ți dă impresia că ai o maletă și, pe deasupra, un tricou într-o culoare contrastantă. M-au mai tras de mânecă o pereche de pantaloni gri, din bumbac și o pereche de pantofi maro de piele. Maro deschis, ciocolată cu ceva mai mult lapte... În iarna/primăvara trecută am vrut să experimentez ceva nou și m-am procopsit cu un messy look care-mi place mult. Și, acum că modestia a plecat până-n parc să se plimbe, pot să zic: îmi stă chiar bine așa! Ajutată de părul rămas blond, am un aer nonconformist, oleacă nordic... Elementele lipsă le-am găsit tot în colecția de la Designers: o cămașă și un pulover. Cămașă în carouri jucăușe, lăsată cu manșetele descheiate, peste pantaloni și ieșind cu tupeu de sub puloverul uni, verde olive. Culori pastelate, inspirate de măiestria naturii, care-ți încălzesc sufletul în zilele ploioase și reci de toamnă. A, dacă tot vorbeam de vreme rece, n-am rezistat să nu aleg și un trenci negru, drept, imediat vine și vremea lui!
Nu m-am oprit aici. Dacă tot e bal, bal să fie! Cum eu lucrez mai mult acasă, m-am gândit să-mi fac zilele mai frumoase, mai comode și mai vesele. Dacă mă simt bine, îmi vine și inspirația mai repede, ideile explodează din neuron și eu îs fericită că fac chestii speciale... Asta s-a rezolvat ușor: cu o pijama bleumarin și niște papuci: doi, noi, moi... Și-o vestă! Bonus...așa, pentru că mi-a plăcut culoarea!
Lucruri multe și frumoase, pentru toată familia. O mulțime de culori, materiale și croieli. Nici nu știi la ce linie vestimentară să te oprești. Că de obicei așa se face, nu ca mine, care, ca să mă simt bine și să mă simt eu, le-am amestecat și am luat din toate câte ceva... Te pierzi printre rafturi și nu știi ce să alegi. Și, dacă ai doar 2 mâini e cam nașpa, vreo 4 ar fi perfecte: două să aleagă, două să țină și să probeze. Păcat că ideea asta e bună doar pentru pantaloni și ghete, cămăși cu patru mâneci...hmmm...nu cred că am văzut.
Postare scrisă pentru SuperBlog, etapa 2.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu