duminică, 28 octombrie 2012

Un cadou și o poveste...

Mai toți artiștii au în ei o doză de nebunie, sunt puțin ciudați și cam zăpăciți. Nici eu nu fac excepție... Dar, oricât de tare aș fi cu capul în nori, nu am uitat că peste două zile se împlinesc doi ani de când te-am cunoscut. Într-o cafenea. Acolo te-am văzut pentru prima dată, erai cu niște prieteni. Brusc, lumea din jur a dispărut. Erai doar tu, străluceai peste toți, iar eu nu mai auzeam altceva decât râsul tău colorat. Nu cred că m-ai observat atunci și nici în celelalte locuri în care ne-am mai întâlnit întâmplător... Nu sunt foarte sociabil, nu mulți reușesc să mă cunoască așa cum sunt și, colac peste pupăză mai sunt și puțin timid. Dar mi-am făcut curaj să te salut și să-ți zâmbesc la una dintre expozițiile la care participam amândoi. Am reușit să port chiar o scurtă conversație fără să mă înroșesc prea tare și fără să mă bâlbâi. Nu te-am întrebat niciodată, dar cred că păream puțin retardat... Hehe, acum pare amuzant, dar să știi că mi-a trebuit mult curaj să "mă bag în seamă" atunci..

Te-am invitat la o cafea, am râs și am vorbit câteva ore. Eu, ăla care tace ca melcu'... Tu ești de vină pentru asta, ai știut din primul moment cum să-mi dresezi cuvintele, stăteau bine ascunse după neuron, dar te-ai priceput să le faci să iasă de acolo, ușor și natural... Azi, știu că mă-nțelegi și mă iubești așa cum sunt: vesel, un copil mare cu chef de joacă, amuzant, sau trist, tăcut, retras în lumea mea. Pentru asta, vreau să-ți găsesc cadoul perfect, ceva care să te facă să înțelegi că pentru mine ești foarte importantă, ceva de care să-ți amintești toată viața.

Când trebuie să cumpăr un cadou, cam intru în panică. Te cunosc bine, știu ce ți-ar plăcea, nu asta e problema, ci că nu prea am răbdare să cutreier magazinele și nu prea rezist atacului nenumăratelor vânzătoare prea insistente care, când mă văd pierdut în magazinul lor, se oferă să mă ajute și-mi dau tot felul de idei de cadouri. Toate caraghioase și bune pentru oricine altcineva, numai pentru tine nu. Din fericire, de curând am descoperit locul ideal de unde aș putea să-ți iau cea mai frumoasă amintire: Borealy. Cu un simplu click, intru în magazin și navighez printre nenumăratele produse de calitate și deosebite pe care le au, și asta așezat comod în fotoliul meu de piele! Partea complicată e că au atâtea lucruri frumoase, că sigur n-o să știu la ce să mă opresc... Planul e să fie ceva original, dar care să aibă o semnificație pentru noi, să te surprindă și să te facă să te simți deosebită!

Prima dată când m-ai invitat la tine, mi-ai făcut un ceai. Nu știu din ce era, dar ceva mai bun nu mai băusem până atunci: aromat, dar fin, cu un gust delicat, catifelat. Ți-am spus-o și te-ai fâstâcit ușor... De atunci, am devenit dependent de ceaiurile și serile petrecute cu tine. De aceea m-am gândit să-ți iau un set: Povestea ceaiului în doi. Povestea noastră. Poveste fără sfârșit... Astfel, de fiecare dată când o să bem ceai, din cele două căni pictate cu minunate desene chinezești, o să mai scriem un capitol din ea, un capitol real sau unul visat pe harta Chinei antice, pe care ne putem plimba gândurile și imaginația... Și, dacă tot vorbesc de capitole, setul are și o carte. Până ne tipărim noi povestea, îmi poți citi, cu glasul tău cald, fragmente din Povestea ceaiului a Annei Eva Budura. Toate astea-s ambalate într-o cutie deosebită, transparentă ca sentimentele mele, cu margini roșii ca dragostea ta și mai sunt însoțite de două cutii cu ceai: negru, cu gust puternic și simplu, ca mine și verde, fin și parfumat, ca tine...

așa-i că seamănă cu Măslină? :D
Tot plimbându-mă printre parfumuri, ceasuri, băuturi, dulciuri și câte și mai câte, ghici ce am descoperit? Pe Măslină! Adică nu chiar pe ea în blană și oase, ci un colier cu o pisică, ce mi-a adus aminte de ea. Și m-am gândit așa: acum câteva luni, ți-am adus-o cadou pe Măslină și ai sărit în sus de fericire până a venit vecinul de jos să întrebe dacă dărâmăm ceva; sigur ți-ar plăcea să ai o mini-pisică pe care s-o porți la gât și să-ți amintească de ea când nu ești acasă. "Aristocat Marie, pisica aristocrată din inima Parisului" făcută manual, cu fundiță și minunate cristale swarovski, care împrăștie curcubeie peste tot. Tu poți s-o redenumești Aristocat Măsli, pisica din inima ta! Pentru că, da, știu, nu sunt doar eu acolo, suntem amândoi și împărțim locul frățește...

Pentru că nu vreau să-ți dau medalionul într-un ambalaj obișnuit, am ales și o cutie de bijuterii. E din lemn și are pictat foarte frumos pe ea un trandafir delicat, floarea ta preferată! Alături de miss Marie/Măsli, vei putea să-ți așezi în ea toți cerceii cu pisici pe care ți i-am pictat până acum, special pentru tine. Sigur o să le placă în așa cutie și n-or să se certe între ele...

Acum, cadoul perfect pentru tine fiind ales, mai rămâne o singură problemă: nu mă pricep deloc la împachetat! Ambalajele mele, cu sau fără funde, arată jalnic, arată de parcă le-a prins furtuna pe drum și le-a plimbat uraganul prin jurul lumii... Dar, de data asta, n-am de ce să-mi fac griji. De ce? Simplu. Pe lângă faptul că transportul e gratuit și pachetul îmi va ajunge la timp, în fix 24 de ore, Borealy mai face ceva pentru clienții săi: îți trimite cadoul ambalat, personalizat și, dacă vrei și cu felicitare cu mesajul dorit de tine. Fain, nu? Păi cam e, mai ales pentru cei care, când vine vorba de ambalat, au două mâini stângi și alea înțepenite...

Deja am făcut rezervare la cafeneaua unde te-am văzut prima dată. Poimâine, pentru câteva ore, va fi doar a noastră.O să te invit în oraș cu un pretext oarecare și o să te duc acolo. Acolo unde vor cânta doar melodiile noastre și unde te va aștepta cadoul pe care, sper, nu-l vei uita niciodată!







Postare pentru SuperBlog 2012, etapa 11.

2 comentarii:

  1. "Ai stiut sa imi dresezi cuvintele"... mi se pare ca ar putea deveni formula pentru momentul in care oferi un cadou persoanei iubite, mai ales daca vii in completare cu scuza ca nu a reusit sa iti dreseze si mainile, sa se priceapa la impachetat. :))

    RăspundețiȘtergere