Autonomie "spovedită"...

În DEX, cel din 1998, autonom, -ă, autonomi, -e, adj.: Care se bucură de autonomie. Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus. Sec, rece, scurt și la obiect. Așa cum, de fapt, îi stă bine unui dicționar să te lămurească, dacă neuronu' se află la ananghie iar scărpinatu'-n cap nu dă roadele scontate...

Într-o variantă mai veche, dicționarul lui Lazăr Șăineanu, din 1896, autonom, ă: care se guvernă după propriile sale legi. Mie, personal, chiar dacă are mai mult de un secol și un aer ușor naiv, din cauza exprimării, îmi place mai mult definiția asta.

Dacă e să le cumulez și să adaug, de la Urania citire, că berbecii au drept caracter definitoriu faptul că sunt independenți, ajung, simplu și frumos, la concluzia că: eu = autonomă! Sincer, nu m-am gândit până acum la asta...Uneori ești "ceva" fără să conștientizezi, fără să te întrebi ce, cum și de ce. Ești pur și simplu! Când încep să curgă întrebările, deja devine grav, deja e nevoie de mai mult de 600 de cuvinte ca să mărturisesc tot. Spovedanie în 600 de cuvinte...

Autonom înseamnă să fiu întotdeauna EU. Eu și legile mele după care "mă guvern"...Codul Inesc: onoare, ordine, egalitate, certitudini, sinceritate, logică, instinct, loialitate, dragoste, curaj, entuziasm, imaginație, etc., etc., etc...Înseamnă să nu mă schimb după cum bate vântul, să fiu constantă. Să fac totul singură. Să apelez la alții doar dacă: sunt într-o situație limită; dacă chiar nu mă descurc; sau dacă îmi sunt prieteni foarte buni. Să nu depind de nimeni. Să mă bazez doar pe mine, pământul de sub picioare, aerul de deasupra și mâna de prieteni cu care am fost binecuvântată...Să fiu EU...

Autonom înseamnă să muncesc pentru mine. Faptul că fac și ce-mi place, înseamnă să fiu liberă la pătrat...Azi pot să pictez 15 ore, că am chef, dispoziție și inspirație, mâine pot să stau cu burta la soare (unul virtual...) și cu nasu'-n laptop, toată ziua. Fazele de genul:"am nevoie de icoana asta mâine", deci stai și fă o noapte albă cu drag și spor, nu-s decât excepțiile care confirmă regula...Singura problemă reală ar fi că, dacă vreau să-i cer ceva șefului, am nevoie neapărat de o oglindă...

Autonom înseamnă să-mi aleg singură drumul pe care vreau să merg, persoanele pe care le vreau alături în "călătorie", regulile de "circulație" pe care să le respect, țelul spre care mă îndrept și, neapărat, drumul ăsta să fie ascendent, fără limitări, mereu mâine mai bun ca azi... Eventualele denivelări sau "găuri în asfalt", inerente de altfel, să fie considerate provocări, nu hopuri, nu piedici, nu mers în marșarier...

Autonom înseamnă să pot închiria o mașină, nu oricare, ci o Dacia Duster(am stabilit deja că-mi place!), nu de oriunde ci de la Autonom Rent-a-car! Să-mi iau rucsacul, o geantă cu bunătăți și una cu bere/suc, să-mi adun prietenii, să deschidem o hartă și să pornim. Unde avem chef, unde ni se pare nouă c-ar fi ceva interesant în ziua respectivă, oriunde. Nu tu orare, trenuri întârziate sau maxi-taxi cu pasageri mirositori... Ai mașină, ai distracție! Ai libertate!
Mai înseamnă că, într-o zi oarecare, dimineața, pot să închiriez aceeași Dacia Duster și să plec cu persoana iubită la munte, într-o cabană. S-o parcăm în curte, pe iarbă și să stăm apoi toată ziua la povești, în fața șemineului cu lemne trosninde, pe un covor pufos, cu un pahar de vin roșu, un platou de brânzeturi fine și o țigară bună...Și ziua următoare. Și încă o zi. Putem sta oricât, putem pleca oricând. Mașina nu zice nimic, sigur e de acord cu decizia noastră...
Sau, înseamnă că pot ajunge la orice târg de handmade din țară, pentru că am transport propriu și personal, închiriat pe o sumă nu foarte mare, ditamai portbagajul numai bun de umplut cu produse, plec când vreau, vin când vreau! Libertate de mișcare maximă!

Uite că acum nu mai sunt autonomă pur și simplu. Sunt cu definiții, exemple și argumente...
Liber. Care nu depinde de nimeni. Guvernat după propriile reguli. Eu.

Postare pentru SuperBlog, etapa a 14-a.