Distracția vine "din aer"...

Afară. Soare. Frumos. Târg de creatori populari. Sună telefonul: "Salut, ia zi, ai pașaport?" "Păi, am, de ce?" "O să mergi la o expoziție, la Odessa, dacă vrei...." Vreau! Normal că vreau! De ce n-aș vrea?...Și uite așa am ajuns eu acolo, la un festival etnic, împreună cu alți creatori populari din oraș, fiind invitați prin nu știu ce proiect, colaborare, alea, alea...Ei, asta așa, pe foarte scurt, că de fapt a durat muuuuult de tot sa ajungem la cel festival: stat în vamă, drum cu mai multe găuri ca o roată de șvaițer, șofer cu ochi anti-indicatoare și care nu știa să citească o hartă, din astea...Da' important e că, după ore-ntregi, multe ore, nenumărate ore, am ajuns, în sfârșit, la destinație. Odessa.

Cu cățel, cu purcel, cu un microbuz plin de marfă, aparatură și noi, am aterizat în fața hotelului. Clădire veche, frumos renovată, hol elegant cu canapele comode, draperii grele, oglinzi mari cu ornamente pe margini, camere spațioase, baie faină, cablu de internet...Ce? Stai așa. Stop! Mai zi o dată? Cablu de internet?!?...Cum CABLU? E o cameră de 2 persoane...Asta înseamnă eu-laptop, colega-laptop...Și UN cablu? Unu'? Calamitate! Tragedie! Dezastru! Deja mintea mea începuse să lucreze malefic, să caute soluții, să fiu eu cea care va fi conectată la cablu, la net, la univers! Săraca fată era în pericol de gradul 3 și devenea din ce în ce mai grav. Deja o vizualizam blocată-n baie, rămasă pe hol, hipnotizată ca să adoarmă imediat și alte soluții din astea, de criză...

Și, când mintea mea lucra mai cu patos, începe să cânte telefonul. Asta deși i-am anunțat pe toți că plec, să nu mă sune, că minutul în roaming costă cât o ieșire-n club...Era prietena mea. Ei nu pot să nu-i răspund, deci... "Salut, am uitat să-ți spun, ți-am strecurat ieri ceva în bagaj, în rucsacul unde ții laptopul, m-am gândit că poate o să-ți trebuiască." 49 de secunde, după ceas, atât am vorbit...Și m-am dus să văd ce era așa de importanță națională, încât să merite un telefon care mă făcea să vizualizez cum îmi zboară bancnotele din portofel...

Am găsit. Era o chestiuță mică, roșie, drăguță...Bun, aveam o cutiuță roșie. Așa, și? Stai că are instrucțiuni. Când mi-am aruncat ochii pe ele, mi s-a luminat fața: era un router wireless! Routerul nano BR-6258n de la Edimax. Uraaa, aveam net wireless, ambele laptopuri și implicit noi vom bramburi fericite pe net! M-am uitat imediat la colega mea, ce ușurare, a scăpat...Am alungat rapid drăcușorul care staționa pe umărul meu stâng și-mi furniza idei prețioase...Ea, săraca, nu știa nimic din ce i se pregătea cu doar câteva minute înainte...Și era nedumerită, nu înțelegea de ce-s așa bucuroasă. E mai atehnică decât mine, dacă așa ceva e posibil...Așa că, m-am pus să-i explic.

Conectăm bijuteria asta frumușică la cablul de net și se face "lumină" în cameră! Micuțul, care poate fi folosit ca router dar și ca adaptor wireless, mareste de 3 ori aria de acoperire față de alte routere! Și are și-un buton WPS magic, pe care dacă-l apăsăm, beneficiem de o comunicație securizată în rețeaua wireless creată. Fără setări, fără nimic altceva, simplu ca "dă-te mai încolo"... Ea va putea vorbi acasă iar eu...ohooo...eu? Treabă, nenică, nu glumă! Aveam în plan să descarc pozele pe care le făcusem, să vorbesc cu prietenii(că de, telefonul în roaming era tabu...), voiam să caut informații despre oraș, să știu pe unde să mă plimb și ce să văd frumos și, cel mai important, aveam de scris postări pentru SuperBlog!

Am simțit ceva pe umărul stâng. Mă uit...Drăcușorul! Parcă-l trimisesem la plimbare...Avea o nouă idee. Măi și a fost genială, trebuie să recunosc! Cum n-avusesem timp să merg să schimb ceva bani în moneda locală, n-aveam nici suc, nici snacks-uri, nici bomboane, de ciocolată și prăjituri nu mai vorbesc...Și m-am sculat eu încetișor din culcuș, am pus laptop-ul(care mergea brici...) alături și m-am dus la amicii cazați, evident, în același hotel, să-i invit la "wireless party"! Că de, și la ei tot un singur cablu la 2 persoane era...Hmmm...și-au început să curgă bunătățile la noi în cameră: munți de dulciuri, râuri de suc...Media player-ul cânta de zor, râdeam și comentam întâmplările din ziua respectivă, eu mi-am trimis la timp postarea, una vorbea pe mess cu organizatorii festivalului, alta își scria impresiile în word-jurnalul ei virtual...Fain, frate...Mai ales când ne-am pus să descărcăm un film și am văzut că viteza router-ului poate să ajungă până la 150 Mbps!

Trei zile cât am stat acolo, așa au fost serile noastre în hotel. Veselie, amici, laptopuri, net, ciocolată...Și toate astea pentru că un "îngeraș păzitor" a avut grijă să-mi pună în rucsac "cutiuța roșie, magică": nano router-ul de la Edimax!

Postare pentru SuperBlog, etapa 21.