Încredere. Totală, mare, parțială, minimă sau inexistentă. Am încredere doar într-o mână de oameni, prietenii mei. Atât. Pe restul îi tratez politicos cu încredere minimă sau inexistentă...Fiecare cu piticii lui...
Probleme existențiale, ecran albastru la laptop, m-am îndrăgostit și nu știu ce să fac, mă doare un deget sau sufletul, nu-mi toarce pisica și nu știu s-o pornesc, vreau tastatură în română, nu știu ceva, nu sunt sigură de altceva, vreau să mă laud, vreau să primesc asigurări, confirmări, știu la cine să mă duc, cu cine să vorbesc, pe cine să sun și să stresez. E ceva gen: Înțelepciunea Universală...Are întotdeauna dreptate? Nu știu. Și nici nu contează...Contează doar că există cineva în care pot să am încredere. Totală.
Dar mai sunt probleme, chestii, socoteli, pe care trebuie să le rezolv de una singură, bine și rapid. Mai ales rapid! Cum ziceam și în alte postări, sunt un berbec căpos, care nu prea vrea ajutor decât dacă chiar nu se poate fără și care e setat pe modulul: viteză...Toate trebuie să funcționeze rapid, să nu se moșcăie în fața mea, să apăs pe buton și, vrum-vruuuum, în 2 timpi și 3 mișcări să fie gata ceea ce fac. Acum...e adevărat că-mi place să fac totul singură, ce depinde doar de mine...Dar uneori chiar și mie îmi trebuie un ajutor, un aliat de încredere, un prieten supradotat: un laptop ASUS.
Am cercetat cu atenție oferta Oktal.ro și l-am găsit. A fost dragoste la prima vedere. Din primul moment am știut că el e alesul. Laptopul Asus K53SV-SX153D. Cum nu mă pricep foarte bine la calculatoare, inițial au fost doar 3 lucruri care m-au făcut să-l aleg: imaginea, memoria mare și hard-ul uriaș. Cam superficial, da' asta e...
Prima impresie e cea care contează. Cum poți rezista în fața unui laptop din zona celor accesibile ca preț, îmbrăcat "de comandă", elegant și stilat? "Costum" șic, din aluminiu răcoros, prelucrat prin șlefuire. Cel de la Oktal e "serios", ca un om de afaceri cu cravată. Dar noua gamă Asus K53 e multicoloră! Laptopurie au o durabilitate mare, rămânând la fel și după ce au fost utilizate mult timp.
Are 2 procesoare Intel® Core™ i5, din a doua generație. Asta înseamnă că poate face muuuulte chestii în același timp, fără să mi se înțepe. Memoria? 8192 MB = 4GB + 4GB BONUS. Hard-ul? 750 GB, 5400 RPM, deci pot stoca pe el multe, multe, multe prostii personale...Dacă stau să mă gândesc eu bine, intră aproape toate și mai rămâne și loc! Cam asta m-a atras în primă fază. Apoi l-am luat la puricat! Și am aflat așa.
Grație tehnologiei IceCool, n-o să-mi mai transpire niciodată palmele când lucrez cu el! Pentru că zona în care le țin e tot din aluminiu răcoros, iar componentele care de obicei încălzesc laptopul sunt plasate departe de mânuțele mele. Bine, acum nu garantez că n-o să mă treacă toate apele, inclusiv prin pălmițe, când o să vorbesc, de exemplu, cu persoana iubită...Dar asta e cu totul altă poveste...
Tehnologia Palm Proof. E genială de-a dreptul! Touchpad-ul "simte" dacă a fost atins cu degețelul sau cu altă parte a mâinii...Astfel, nu mă mai trezesc cu fraze fără sens, din cauza cursorului care s-a mișcat pe un alt rând!
Dar ce e mai bun și mai bun la el, e că are o autonomie de până la 25% mai mare decât alți "colegi". Și asta datorită tehnologiei Super Hybrid Engine. Pe limba mea, asta însemnând: consumă curent doar componentele care sunt folosite. 5-6 ore de autonomie e bine de tot, ținând cont că de aia am laptop și nu comp, ca să-l pot lua după mine unde am nevoie.
Acum, că am stabilit că e foarte șmecher, să zic și la ce l-aș folosi. De obicei, cam așa arată o zi din viața laptopului meu: în jur de 15 tab-uri deschise cu diverse chestii; messenger-ul, că de, printre picături mai "socializez" și media player-ul care-mi asigură fondul necesar unei bune funcționări. Plus diverse programe și progrămele...
Nu sunt prea "tehnică"...zilele-mi sunt cam la fel: pictez, fac bijuterii handmade, timp în care, de obicei, ascult muzică, iar în restul timpului scriu, caut pe Sf. Net sau "vorbesc" cu prietenii.
La chestiile pe care le creez, fac poze, care poze trebuie prelucrate, tăiate, aranjate și urcate pe blog. Pentru asta, chiar aș avea nevoie de un amic ca laptopul ăsta! Care să nu se înțepenească dacă deschid photoshop-ul...
Ar mai fi ideal pentru târgurile la care merg, unde nu am priză mereu și unde îmi place să arăt ceea ce fac, evident, pe laptop, pentru că nu pot pleca cu toate picturile sau bijuurile după mine...Autonomia mare de care dispune sună foarte bine...La capitolul ăsta, îmi place și faptul că tastele nu rețin praf, pentru că, de cele mai multe ori, târgurile sunt afară...
Și nu în ultimul rând, aș ști că mă pot baza pe el când scriu! Sigur cu el n-aș păți următorul scenariu de coșmar: scriu textul vieții mele și, înainte să-l salvez, mi se înțepenește rabla și-l pierd...În plus, cu un așa laptop elegant, sigur inspirația mea ar fi la cote maxime...
În încheiere, dacă nu au fost suficiente argumentele mele, pot parafraza singura reclamă care mi-a plăcut vreodată..."Chiar îți trebuie neapărat laptopul ăsta?" "Nu, dar ÎL VREAU!" Ar fi un prieten de încredere!
Postare pentru SuperBlog, etapa a 16-a.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu