Culori reale, pentru amintiri reale

Și se făcea că aveam eu vreo 5 anișori când am primit, cadou de Crăciun, primul meu aparat foto. Certo. Era mai mult o jucărie, dar tare am mai fost încântată de el. Și uite așa a început "cariera" mea de fotograf mai mult decât amator...A urmat un Zenit șmecher tare, un Pentax cu zoom și, acum, am ajuns să-mi fac de lucru cu un aparat Fuji semiprofesional...Primele erau cu film. Întâi alb/negru, apoi color, 36 de poziții, poze scoase frumos pe hârtie la "tanti din colț". Și aveau un farmec aparte, "miroseau a poză", le scoteai din plic dacă voiai să le arăți cuiva, stăteai cu orele să le așezi în album, mai trimiteai câte una vreunui prieten plecat departe...Și, cum costau ceva, eram atentă la setările aparatului ca să iasă cât mai bine, alegeam filmul cu grijă ca să-mi iasă culorile cât mai reale, și făceam puține:36 odată...

Azi? Totul s-a schimbat. Pozele nu mai au miros, stau cuminți pe hardul laptopului meu și se înmulțesc cu o viteză demnă de cartea recordurilor...Sute, mii. Umplu memoria, o descarc, o umplu din nou, și tot așa...Și, în timp, am devenit din ce în ce mai pretențioasă cu calitatea lor! Așa că, am început să folosesc programe de editat. Dar uneori asta nu-i chiar amuzant: mi se mai înțeapă laptopul, ecranul nu e prea mare, culorile nu sunt ca cele reale, din anumite poziții poza se vede dezastruoasă...Dar asta s-a schimbat de curând, când am descoperit America! Monitorul profesional ASUS PA246Q din seria P-IPS ProArt. Și, când am văzut eu cum merge și câte pot face cu el, m-am gândit că acolo sus cineva mă iubește și i-a suflat idei lui nenea care l-a inventat, ca să-i iasă exact ce-mi trebuie mie...

În primul rând, nu pot să nu observ că arată bine. De, artistu' tot artist rămâne. Boem și cu capu'-n nori...Negru, sobru, elegant, dar cu o dungă roșie "în talie". Butoane simple, care-l fac ușor de folosit și un suport care-i permite să facă, la nevoie, o tumbă de 90 de grade ca să pot vedea perfect documentele de tip portrait, nu doar pe cele în format landscape. Ce să mai spun despre el? Nici nu știu de unde să încep...E mare! 24.1 inchi. Are o rezoluție de 1920×1200 pixeli deci pot vedea perfect documente, ferestre de net, filme și, da, POZEEE! Asta ca să nu mai vorbesc de filmulețele mele, pe care le pot vedea la rezoluție full HD. Unghiuri de vizibilitate de 178°. Asta sună complicat dar, pe limba mea înseamnă cam așa: n-o să mai văd niciodată imagini cu tentă rozie, așa cum se întâmplă la alte monitoare, dacă le privești dintr-o parte!

Dar, ce-i mai tare și mai tare la el: CULORILE! Care parcă-s mai adevărate decât cele adevărate, ca să spun așa...Și asta pentru că este capabil să redea peste 1,07 miliarde de culori, adică acoperă 98% din spectrul Adobe RGB(asta a fost copy/paste din detaliile tehnice, recunosc...). Cu alte cuvinte(de data asta ale mele...), culorile sunt bestiale! Când îmi privesc pozele pe monitorul ASUS PA246Q, retrăiesc momentul în care am apăsat butonul aparatului foto. Revăd imaginea așa cum era atunci. Reală, vie, plină de viață! Incredibilă...În plus, monitorul e pre-calibrat în fabrică, are o paletă largă de nuanțe de gri iar eu, dacă vreau, pot să-mi personalizez culorile și să mă joc cu saturația!

Alt lucru care mă încântă, e functia PIP (Picture in Picture) care-mi permite să văd pe ecran, în timp ce editez poze, imagini și de la alte surse de semnal, în ferestre(mici, medii sau mari) așezate în oricare colț al monitorului. Funcția QuickFit mă ajută să văd pozele la dimensiunea reală, ca să nu am surprize când le printez, iar cititorul de carduri 7-in-1 e perfect atunci când unul dintre prietenii mei mă lasă să mă joc cu DSLR-ul lui, și când vreau să-mi descarc "operele" de geniu...

Clar, e un monitor făcut special pentru mine! Pozele mele nu s-au văzut niciodată așa de bine. Deja încep să mă umflu-n pene cu talentul meu de fotograf...Asta ca să nu mai zic de un alt pitic: pozele aplicate pe tricouri! Păi da, de ce să stea ele doar pe hard, unde le văd doar eu și prietenii, când pot trona fericite pe tricourile cu care defilez zilnic...Dar asta e cu dus-întors. Până acum, văzute pe laptop sau pe alte monitoare, pozele respective arătau într-un fel pe ecran și cu totul altfel pe hârtie...Și așa se ajunge la faliment, că nu-i hârtie obișnuită, e una specială de pe care se poate transfera imaginea pe tricou. Și printează una, două, șapte, nouă, pînă iese perfect. Ei bine, cu monitorul de la Asus asta e istorie! Toate se văd genial și ies din prima!

Și uite așa, cu un monitor deștept care-mi arată pozele mai frumoase decât sunt în realitate, am devenit eu fotograf "adevărat"...

Postare pentru SuperBlog, etapa 25.