Și au încercat ai mei, când eram mică, diverse metode pentru calmarea "mini-tornadei": ceiuț de tei, plimbări luuungi pe faleză, dotarea copilului cu patine cu rotile, plasarea lui în parc alături de o minge, bicicletă pegas la care trebuia să dai din pedale mai ceva ca la una medicinală, cursuri de înot...Da' ce, au avut șanse? Desigur, nu! Ajungeau ei leșinați acasă iar subsemnata încă mai avea energie să cânte la spray-ul mamei, să facă ture în jurul mesei și să sară puțin pe pat ca să verifice buna funcționare a arcurilor...Teroare. Aia vedeai dacă te uitai la mine!
Apoi am mai crescut puțin. Am intrat în perioada guvernată de filosofia orientală, cap veșnic în nori, yoga, pitici sf, astrologie și alte asemenea...Ce yoga, frate...Stat în fund cu orele și meditat la nemurirea sufletului? Fără să scot măcar un cuvințel amărât la câteva secunde? Ha! Nu era inventată pentru mine...Poziția "lotus" îmi omora picioarele și liniștea îmi termina nervos neuronul, aflat sărăcuțul de el în creștere...Deci, bye-bye calm! Îmi pare rău, n-a fost să fie...
Și ajungem la epoca modernă și contemporană. Ca să nu mai lungesc suspansul, o spun repede: am rămas la fel. Iar dacă beau cafea sau energizant, eh...mi-ar trebui mult mai mult de 600 de cuvinte să povestesc. Dar, la un moment dat, în ziua Z a istoriei personale, totul avea să se schimbe...Am primit un cadou. De la cea mai dragă persoană, cel mai drag cadou...Era ascuns într-o cutie învelită în hârtie cu ursuleți. Mai ții minte că nu voiam să rup ambalajul și că am început să număr ursuleții? 62 și câteva jumătăți...Și râdeam, și vorbeam, și încercam să ghicesc ce-i înăuntru...Și tu te amuzai și m-ai lăsat să mă agit. În cele din urmă, am desfăcut ușurel pachetul și...am tăcut brusc! Liniște. Și tu mă priveai zâmbind. Și mi-ai spus că nu m-ai văzut niciodată atât de potolită...Eram calmă. Tăceam. Eram zen...
Stăteam cu notebook-ul Asus în brațe și tăceam. Asus ZenBook. Ina Zen, încântată de cunoștință! Se spune că toate obiectele sunt vii și că au suflet. O fi avut loc vreun transfer energetic între noi și m-a zen-uit...Tăceam pentru că, poate pentru prima dată, nu știam ce să spun...Iar tu râdeai că în sfârșit a reușit ceva să-mi vină de hac! Nu, nu ceva, cineva! E un Asus care trăiește. În liniște. În haina lui de aluminiu elegant. Calm. Zen.
Am ridicat capacul să-l pornesc. N-am apucat. Era în standby. În doar 2 secunde s-a "trezit"...Și primul lucru pe care l-am văzut, a fost o poză cu noi. În timp ce tehnologia ASUS SonicMaster a fost "vinovată" pentru cea mai clară versiune a melodiei noastre...Iar tu zâmbeai în continuare...Iar eu încă tăceam. Și atingeam. Și descopeream...Intel Core i7 din a doua generație, memorie de elefant de 4GB DDR3, USB Charger+ ca să-mi pot încărca rapid, la nevoie, portabilele. Și poate comunica prin Bluetooth V4.0... Probabil așa mi-a transmis mie starea zen...
Dar, în momentul în care am descoperit că are USB 3.0, s-a rupt filmul. Am scos primul sunet de când devenisem zen: "wow"...Cam atât...Dar m-am gândit imediat la viteză, transferuri de 10 ori mai rapide! E clar, berbecul din mine dădea semne că vrea să se trezească...A stat prea mult liniștit. Cele câteva cuvinte de mai sus s-au întâmplat în mai mult de 5 ore. Timp în care eu am stat calmă, cu ZenBook-ul meu, deschis, în brațe. Iar tu zâmbeai...Pentru că doar tu ai descoperit singura metodă care mă transformă în ceva calm care tace...Și era atât de simplu...Era nevoie doar de un Asus ZenBook!
Eu - agitată, grăbită, căpoasă, repezită. Berbecul cel mai berbec.
El - elegant, calm, puternic, sofisticat. Asus-ul cel mai Asus.
Noi - zen. Cel mai ZEN!
Postare pentru SuperBlog, etapa 23.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu