Încă un 24...

De azi, am oficial un an în plus. Un an care nu știu când a trecut. Un an în care am pierdut multe dar am câștigat și mai multe: am avut alături cele mai faine persoane din lume... Un an în care, chiar dacă uneori am avut impresia că lucrez degeaba, am făcut chestii faine. Un an în care m-am încăpățânat să scriu, să particip la Superblog, să iau "note" care m-au făcut să fiu mândră de mine și să câștig ceva fain "din scris". Un an în care am aflat cine sunt cu adevărat. Un an în care am trăit și am învățat mai multe ca în toți de până acum, poate...

Am învățat că oamenii te pot minți cu zâmbetul pe buze, te pot "aranja" pe la spate și dup'aia se miră de ce nu mai ești ca înainte. Drept urmare, acum știu cum se spune și nu... Dar, pe de altă parte, am învățat și că poți să ții la cineva atât de mult încât să-i ierți orice.
Am învățat că, dacă tu iubești pe cineva, reciproca nu-i întotdeauna valabilă. Sau că, dacă o persoană nu te iubește așa cum o iubești tu, asta nu înseamnă că nu ține la tine atât cât poate ea de mult.
Am învățat că, dacă vezi pe cineva într-un fel, dar el îți zice că nu-i așa, ai face bine să-l crezi! Asta dacă nu ești un berbec căpos, ca mine, care nu poate face asta... Și nici nu vrea...
Am învățat că poți cunoaște pe cineva, vorbi prostii de câteva ori și, după o săptămână să știi deja că îți e prieten foarte bun și că o să rămână așa mereu...
Am învățat că poți ține la cineva atât de mult încât să pui fericirea lui mai presus de a ta. Și să faci asta cu toată inima...
Am învățat că ceva mov poate să umple niște ochi de bucurie strălucitoare, o mâță pictată poate să-ți aducă o ciufuleală pe cinste, o gărgăriță - cel mai frumos zâmbet și o pereche de inimioare - cel mai strâns hug.
Am învățat ce înseamnă cu adevărat să ai prieteni!
Am învățat multe, multe de tot... Și m-au schimbat oarecum. M-am...trezit...ca să zic așa...

A fost un an fain! Sper să urmeze unul și mai și... Dar, până una alta, am de gând să trăiesc la maxim ziua de azi! Mai ales că azi, așa cum zice o prietenă, "am liber" la multe. Azi pot să mă alint peste limitele admise, să mă mâțâi și, mai ales, azi pot să zâmbesc. Mult. Tot timpul. Atât de mult că poate mă obișnuiesc și rămân așa...

Azi e 24. Azi e primăvară. Azi sunt mai eu ca de obicei. Și azi pot să zic că am "crescut"! Să zic doar...

P.S. Săru'mâna! Ce m-aș face eu fără voi?... :) Și, dacă zici cuiva că am început să plâng de emoție, n-o să recunosc!...
>:D<