Martie

N-o să încep acum să vă zic c-a venit primăvara, că soarele auriu ne mângâie cu razele lui calde, că înfloresc ghioceii și păsărelele ciripesc vesele în copacii fără frunze și-ncă plini de zăpadă... Știți și singuri asta... N-o să vă zic nici "primăvară frumoasă". Nu prea am înțeles eu niciodată urarea asta... Adică, îi dorești doamnei în cauză 3 luni de fericire, după care brusc, de pe 1 iunie, bye-bye voia bună, welcome nefericire. Ceva nu-i chiar ok, sau mi se pare doar mie? Că, din câte știu eu, nu există și o zi în care se urează "o vară frumoasă"... Așa că, mai bine vă zic: să aveți un rest de an cât mai fain! Nu-i mai bine așa?...

Bat câmpii, știu. Dar asta era și ideea... N-am nimic important și de extremă urgență de comunicat. Doar chef de aberat... Așa, liber, ca după febră și 2 zile în care mi-am marinat stomacu' în tot felu' de ceaiuri răsturnate pe gât în cantități considerabile... Ookk, și-n ceva pepsi, recunosc...

Azi trebuia să ies cu mărțișoarele la vânzare. Colorate, făcute cu mânuța mea, faine și atent ambalate. N-a fost să fie. Nu mi-a trecut răceala în timp util. Iar "prietenii" au fost mult prea ocupați și încărcați de importanța momentului ca să pună pe masa lor și cutia mea. În schimb, o doamnă pensionară s-a oferit să-mi vândă și chestiile mele. Știu că nu-mi citește blogul, da' aș vrea să-i mulțumesc. Din păcate, cele 39 de grade și un pic n-au fost de acord cu propunerea ei de a ieși din casă pentru a-i duce gărgărițele, omuleții, floricelele și pisicile mele. Nu-i bai, toate vor fi transformate rapid în cercei, medalioane, atârnățele de mobil...

Cum senzația de "călcată de elefanți", dată cu generozitate de gripă, nu vrea să mă părăsească, azi am fost o semi-legumă perfectă. Și, într-o zvâcnire de energie neașteptată m-am pus să mă uit cu mama la colecția de mărțișoare, pe care o avem de când eram eu mică. Pe unele mi le-am amintit, pe altele parcă le vedeam pentru prima oară. Și da, era acolo, cumințel foc, mărțișorul meu preferat: șoricelul... Unul mic, mic de tot, auriu. Am zâmbit apoi la fetițele cu cap din bilă, și am întors pe toate fețele minunățiile alea traforate din sâmburi mici de prun, cu ghinde minuscule și floricele din nush cum se cheamă materialul...

Ieri am fost roșie ca o gărgăriță, azi am tușit ca un măgar. Azi am făcut niște cercei cu gărgărițe și m-am dezroșit. În ordinea asta de idei, mâine o să fac cercei cu măgari poate scap de tuse...
Și-am mai făcut azi pisici mov, inimioare negre, o lună care zâmbește șmecher și pisici negre pe niște bucățele de perete gri. Iar mâine mă apuc să fac cea mai veselă și mai nostimă țestoasă ever! Și poate niște oițe. Sau alte mâțe. Bufnițe, arici și, evident, alte gărgărițe...

Azi e 1 martie. A început luna mea. Sper să fie un martie perfect, pentru un berbec sadea.
Oookk...e și luna ta... O s-o împărțim... Dar atât! Să nu mai vină și altcineva să ceară o bucată de martie, că nu mai avem nimic disponibil! Hough!