Mai bine mai târziu, decât niciodată

Îmi place să fac poze. Cu de toate... Nu pot să zic că sunt maestru, da' nici urâte nu-mi ies. Bine, bine, mă alint, în general îmi ies faine... 

Și mi-am luat eu, acu' un an și-un pic, un aparat foto care să-mi permită să mă desfășor atunci când mă apucă cheful de pozat orice. De la iarbă, flori, buburuze, broscuțe, pietre, peisaje, vapoare, multe... Îmi place să fotografiez și oameni, dar nu prea am tupeu să le îndes aparatu'-n moacă și zang, zang, să le fac poze... Dar asta-i altă poveste... 

Deci. Ies eu într-o zi, cu niște prieteni, să ne plimbăm și să ne imortalizăm în toate pozițiile. Aproape în toate... Și fac ei, fac, dau și eu să prestez câteva...fâs...nu mi le salva, mi se blocau butoanele, zoom-ul stătea țapăn, în poziție de drepți și nu mai voia să intre la locul lui, din astea... O fi de la frig, în ziua aia era! Nu chiar, că ajung acasă, las bestia să se "dezghețe" și dau să-mi pozez motănoiul, care stătea lungit în mijlocul casei... Același fâs... Aceleași probleme...

Cum mai e în garanție, decid să-l duc la doctorul de poze, să-l facă bine. Mă uit în garanție - nici un service în orașul meu! Ookk... Merg la magazin și aflu că-l las acolo și-l trimit ei la București. Îl aveam la mine. Dar, nu, trebuie și factura. Peste câteva zile îmi fac timp, iau aparatul, garanția și factura și merg fericită să-l duc. Era prea târziu, programul la garanții era doar până la 4.30... Mai trec câteva zile, prind eu o oră liberă pe la 12, iau aparatul și hârțoagele și aterizez iar la cel magazin. Ăăăă...nici! Programul e de la 2.30... Mai sunt 2 ore până atunci și domnii nu-l pot prelua, deși îs aceiași tipi care stau acolo toată ziua și se fâțâie printre rafturi... Între timp răcesc, gripă pe cinste, nu glumă, stau mai bine de o săptămână-n casă, apoi mă iau cu altele și iar mai trec așa 2-3 săptămâni... Dar într-o oarecare zi, adică fix în aia, iau jucăria și merg pe la ora 3 să rezolv odată problema. "Da aveți și accesoriile la el?" Normal că nu! Doar nu-mi zisese nimeni până atunci că trebuie și alea, deși eu întrebasem de vreo 2 ori ce trebuie să aduc... Plec cu neuronu' urlând și cu nervii acompaniindu-l! Mai trece vreo săptămână... Ieri. Iau naibii TOT ce-mi trebuie, aștept să se facă 3 și mă duc. Un nene se oferă să se "ocupe" de mine. Scoate aparatul din cutie și tot trage de buton să-l deschidă. Ceea ce evident nu se putea întâmpla, pentru că scosesem acumulatorii din el! Și se pune nenea pe căutat... Se foiește, se învârtește pe acolo și apare cu o cutie de unde scoate vreo 8 baterii. Nu era bună nici una. Vine alt nene cu ideea salvatoare: să ia bateriile dintr-un aparat din vitrină, raft, sau ce-o fi ăla... Uraaaaa! Merg! Se decide și jucăria mea să se deschidă, cuminte, și nenea, cu un aer superior, îmi zice: "dar văd că merge" Dăăăăă...se deschide!... Da' nu merge! Chiar stă pe loc, nu salvează pozele și se blochează... Face tipu' o poză și, clar, se înțepenește și nu mai mere nica la el. Cum ziceam, de fapt... M-am decis să-l salvez, sau mai bine să-mi salvez aparatul pe care-l foia disperat că nu putea să-l mai închidă, și i-am donat ideea salvatoare: să-i scoată naibii bateriile din fund că altfel așa rămâne până primăvara viitoare! Bun, a reușit să-l închidă, a adus o foaie, a completat procesul verbal: "erori de funcționare"... Apoi m-a întrebat dacă Ina Diana se scrie cu liniuță... I-am zis că nu neapărat, deci l-a scris legat!... Dap, LEGAT, adică pe foaia aia mă cheamă Inadiana... Oookkk... Semnez. Îi dau numărul de telefon să mă anunțe când îl aduc înapoi și întreb cam cât o să dureze. Până la 15 zile. Cam mult, da' asta e, după atâtea hopuri, bine măcar c-am reușit să-l las la magazin. O să-l ducă la doctor și o să vină ca nou!

Plec și intru într-o galerie de artă, de lângă magazin, să casc ochii la o expoziție. Bla, bla, bla cu ăl de le desena... Sună telefonul. Număr necunoscut. Urăsc să răspund la astea, de multe ori nici n-o fac... Da' ceva mi-a zis să da de data asta... Era chiar el, nenea de la magazin. "Doamna Inadiana?" Nu, Zâna Măseluță... Eu! "Puteți veni să luați aparatul, că am sunat la service și băiatu' ăla drăguț mi-a zis că trebuie doar resetat ceva la el și l-am reparat" WTF? M-am foit cu el 2 luni acasă - magazin, ca să-mi zică ăla că trebuia doar resetată nuștiuce chestie?!? Aaaaaaa!!! Mare lucru că nu am luat pe cineva la palme... 

Concluzia? În sfârșit, jucăria e ca nouă, la mine, cu bateriile și cardul puse, așteptând prima zi cu soare să iasă la click, click prostii, orice, de toate... Sau un party!... Hehe...