Vânt de vară

În sfârșit s-a mai răcorit puțin. Noaptea și un vânt timid au alungat cele 4o și 2, 4, 7 sau câte grade au fost azi. Cu toate că am murit de cald în casă, a fost ok. Am lucrat toată ziua și temperatura, care s-a jucat de-a iadu' azi, mi-a uscat rapid culorile, deci am reușit să fac mai multe chestii decât aș fi crezut. Asta ca exemplu că și codurile antipatice pot fi bune la ceva...

Acum aștept furtuna de după caniculă. Aia mare și tare, care poate o să reușească să-mi scadă temperatura, să calmeze neuronii și să mai alunge din gânduri. În special pe cele care încep cu tine. Adică aproape toate... Să rămână un gol mai mare decât cel de-acum. Și liniște... Aș vrea să nu mă mai aud pentru o perioadă de timp. Și asta pur și simplu, fără să fie nevoie să-mi pun o melodie pe repeat, de când mă scol și până adorm, până adorm cu ea în mine. Cu tine în mine...

Cred c-ai pierdut jocul ăsta. Știu, te-am lăsat să-l pierzi... Dacă o să-l mai jucăm vreodată, poate o să schimb regulile. Poate...

Noapte bună.

Cu plictiseala-n băț

Știți aia cu "și-altă dată, altă dată, o s-o facem și mai, și mai lată"? Asta o fi valabilă la oamenii normali... Noi, când o facem, o facem lungă! De exemplu, aseară distracția a avut 2 metri. Receeee! Și aromă de muștar. Și mai erau vreo 30 de centimetri incerți pe acolo, da' ăia nu se pun. Plus bonus! Pe care acum nu știu să-l transform în unități de măsură, e mult prea curând, neuronu' șef încă doarme. Și-i atât de fericit că, dacă deschid gura, se aude în cameră cum sforăie. Dacă se întreabă cineva, acum funcționez cu neuronu' de avarie. Nu-l folosesc foarte des, că-i cam nebun și zice numai tâmpenii. Doar că acum, na, trebuie, n-am de ales...

I-auzi, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să scriu cu el. Nu sunt, da' n-am ce face și, decât să mor de plictiseală, mai bine risc. Ce se poate întâmpla rău? Aproape nimic. Și așa unii, cineva, zice că îmi sună capu' a sec, în cel mai rău caz pot să-i confirm teoria. Deși, dacă mă gândesc eu bine, ar fi câteva explicații pentru asta.
Unu. Bățu' avea altă densitate decât "toba" și de aia, datorită forțelor de frecare și a gravitației, sunetul produs a fost recepționat de timpanul dumneavoastră într-un mod cu totul distorsionat. Pentru că în urechile mele suna a foarte plin!
Doi. Neuronu' meu, care bineînțeles e foarte activ, și-a găsit prin altă zonă a creierului gagică și s-a pus pe făcut neuronași. Între timp, responsabil cum e, a făcut puțin loc progeniturilor, să aibă unde să crească. Mari și geniali ca tati! Deci, dacă suna oleacă mai înfundat, ai nimerit fix camera copiilor...
Trei. Dacă-mi mai dai cu bățu' de tobă-n cap, te bag cu mansarda-n acvariu să te epileze Mirabel în nas! Mrrrrrrr... (Se observă acum ce ziceam mai sus, de rezerva de avarie... Iar eu n-am ce-i face, nu pot să mă pun cu el când se enervează și zice tâmpenii!)

Mi-e somn. Nu-mi explic de ce am dormit doar 5 ore, când aș fi avut nevoie de măcar dublu. Mi-e cald. Și peste puțin timp tre' să plec pe faleză, la târg, unde o să trebuiască să-mi așez standul. Iar... Și acolo or să mă oblige să beau cea mai bună cafea cu lapte și bere rece, poate din cea nefiltrată. Sau cu limonadă, pe căldurile astea e numai bună! Și-o să stau iar toată seara cu miros de floricele-n nas și cu un dozator de bragă pe retină... Sunt curioasă azi ce-o să se mai întâmple. Că ieri a fost ziua gărgărițelor. Le-am dat cadou, le-am desenat, le-am pozat... A, și-n schimbul uneia, am primit un tablouaș foarte fain. De la Aida!

A...aaAaa...A...adsfil donfe plestu nimot sangon tec... Uh, gata, tre' să mă opresc, uitați-vă numai cum a început să facă nebunu' ăsta... Și cică ești safe că ai neuron de rezervă! Are nevoie urgentă de o pauză, 2 caramele, sticks-uri cu cașcaval, încă 2 aspirine, multă apă și juma' de oră de somn! Sau poate face așa săracu' că, de câteva zile, aude doar o singură melodie, foarte des, în căști. Asta e, se mai întâmplă...

Hasta la vista!
O zi bună, zâmbitoare, până data viitoare!
Și câte un >:D< pentru cei care-mi suportă aberațiile postare după postare...

Apocalipsa din vârf de deal

Festivalul de film "Future movie". Melancholia lui Lars von Trier. Noapte. Răcoare. Multe scaune care te invitau să te așezi și să vezi liniștit un film în aer liber. Da' noi, nu. Ne-am cățărat pe dealu' din coasta ecranului. Era mai liber, nici o creatură pocnitoare de sămânță în jur, iarbă...

Toate bune și frumoase, până mai au și alții aceeași idee ca noi. Și așa începe, în paralel cu filmul, șou' din ciclul: de ce să fii retardat și să știi doar tu, când poți să deschizi gura și să afle toată lumea. În față, pe ecran, se derulau imagini mai mult sau mai puțin apocaliptice, în spate, pe vârfu' dâmbului, trupa de genii cu neuroni uscați de soare își vedea de ale ei.

Și uite așa am aflat noi o mulțime de chestii în seara asta. De la aventurile sexuale ale verișoarei, care are un plod pentru că a ajuns prea târziu la doctor, la o întreagă listă cu bunăciuni. Acum știm care e prin Italia, care și-a făcut testul să vadă dacă are sida și cum vor merge ei la mare, direct de la Ploiești, fără să mai facă duș, "că oricum ne băgăm în mare acolo"...

Am avut parte și de lecții, că de, film și distracție, dar să ne și cultivăm... Până azi nu știam că melancolia e o "stare plăcută", zise ea, "dar tristă, pentru că n-o să se mai repete niciodată", completă partea masculină a cuplului, accentuând dramatic vorbele, presărându-le cu gârâituri de diferite tonalități, pentru a da mai multă greutate sclipirii de inteligență pe care a avut-o. Și am mai aflat că, vino aici se zice în engleză: "camă here", repetat obsedant, cu o voce suavă, de domnișoara care rumega popcorn, necheza fericită și gusta delicat din doza de bere a masculului propriu și personal.

Despre vecini, medaliații de la olimpiadă, sau diversele citate celebre despre organele lor genitale nu mai zic nimic. Deja începusem să-mi doresc să iasă planeta aia din film și să-i pocnească pe toți în moalele capului. Să văd și eu cum se aude impactul dintre Melancholia și niște capete ca felinarele din pepene, mari și goale, totul cu Wagner ca fond sonor!

Dacă mai merg și zilele viitoare, mă așez în primul rând, ca la școală. Personajele de genul sigur îl ocolesc, chiar dacă e vorba de primul rând al unui cinematograf improvizat pe stradă... Și-mi iau și ochelarii de soare, ca la 11 jumate noaptea, când plec de acolo, să nu mai văd munții de coji de semințe și dozele goale de bere care tronează peste tot, printre scaune!

În rest, frumos...

Just perfect

Cum începe o zi perfectă? Cu un drum prin soarele de foc, să plătești o rată. Nașpa. Dai din picioare cât de repede poți, ca să ajungi odată acasă. Unde e la fel de cald. Căldură pe care tot încerci s-o stingi cu multă apă. Și cu pepene roșu. Poate și cu puțin sorbet de fructe de pădure.

Continuă cam ca de obicei. Culori, creioane, pensule, mărgeluțe, biluțe colorate... Azi și cu discuri mici de ceramică. Șlefuit, găurit cu o bormașină senilă, care cam trebuie scoasă la pensie, desenat. Diverse. Nu prea mai am pisici, tre' să-mi refac echipa! Pisicuțe și lăbuțe. Plus o turmă de oițe. Albe/negre, cu fundiță, fără, cu inimioare, fără, toate zâmbitoare.

Eu - înconjurată în toate direcțiile, asaltată, de chestii cu multe culori pe ele. Care uscate, care pe cale să se. Eu - cuminte, cu pensula când în mână, când între dinți. Cu degetele muiate prin tuburi și palmele pline de degradeuri... Cuminte. Când vine, via sms, ideea. Măreață, sclipitoare, apocaliptică de-a binelea: "luăm cartofi și facem cartofi prăjiți". Oaaa... CARTOFI PRĂJIȚI!!! Azi. Eu - cartofi! N-am mai fost în stare să mă concentrez la nimic... Vedeam în fața ochilor doar cartofi pai, aurii, fierbinți, sărați, muiați frumos, doar până la jumate, în sos alb de iaurt. Văleeeu!

Dacă vrei să vezi cel mai fericit om din lume, zi-mi că-mi faci cartofi prăjiți! Cred că am un pitic cu asta... Adică am, nu cred! Unu' mare, bine crescut, sănătos și vesel. Care alerga de nebun în juru' neuronului, tropăia, bălea de poftă și urla ca apucat de streche. Ce pisici, cercei, oițe, mărgeluțe... S-o gătat chefu' de treabă și am început să fac 13-14, visând cu ochii deschiși la dezmățul ce mă aștepta.

Se face ora. Plec în viteză, tornadă, nu alta... Cumpăr aia, ailaltă, și plec spre maxi. Drumul e pe lângă un părculeț. Așa vedeam în față doar cartofii ăia, care mergeau înaintea mea ordonați, că nu m-a mirat nici măcar ce se întâmpla în jur. O trupă maaare de plozi/tineri își umpleau bidoane și găleți în fântâna arteziană și le turnau fiecare-n capu' vecinului... Da. O chestie nouă, nu știu ce era și la ce folosea... Am zburat mai departe, să-mi urmez viziunea!

Trecem peste amănunte nesemnificative, gen maxi-taxi cu geamuri închise și persoane foarte mari care ocupau un scaun jumate, soare care mă fixa drept în moalele capului, multe etaje de urcat, 60 de grade în bucătărie... Și ajungem la: eu în fund, cu o privire profund admirativă, ușor retardată, în fața castronoiului cu delicioasa armată galbenă, frumos mirositoare, care-mi făcea cu ochiu' și mă îmbia s-o halesc. Și devorată fără pic de remușcare a fost, plus bonus mămăligă și cartofi țărănești cu usturoi și rozmarin, făcuți într-o pungă magică, ce nu s-a topit în iadul din cuptor.

Apoi sirop de trandafiri cu multă gheață. Țigări mentolate. Bere rece. O gărgăriță la câteva cuvinte. Un zâmbet frumos pe o femeie frumoasă. Două pisici. Cerculețe de ceramică. Ațe colorate. Albastru. Verde. Aer răcoros cu aripi de liliac. Hug cald. Fluturași.

Așa arată o zi faină, specială, minunată, divină, PERFECTĂ! Perfectă ca tine.

Săru'mâna că m-ai răsfățat azi!

De ascultat... (41)

Am descoperit-o în seara asta...
Îmi place.
Mult.
Repeat...



P.S. Azi am avut o zi perfectă!

Leapșă lungă, lată și nebună

Am o leapșă de la I'm yours. Primită cam de multișor... Și m-am gândit s-o prestez azi. Acum am curaj. Dacă-mi trece, n-o mai fac... Doar că o s-o mai schimb pe ici pe colo...

La prima vedere seamănă cu una din scrisorile alea sadice, pe care trebuie să le dai mai departe la nu știu câte persoane. Deci... Din reguli las doar (scuze celui care a făcut leapșa, că i-o masacrez!):
1. Postează imaginea Liebster Blog Award.
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi, dacă vrei s-o dai mai departe, formulează un set nou de 11 întrebări pentru nefericiții cărora le-o plasezi...



Păzea, încep!
1.Sincer, regula asta cu "postează imaginea" n-o pricep și nu-i văd rostul. Da', na, poză roz, inimioară, merge...







2. Să zic 11 lucruri despre mine.
-1. Am lângă mine un felioi de pepene roșu și abia aștept să termin de scris ca să sar pe el.
-2. Azi am pictat toată ziua gărgărițe. Îmi plac. Nu și cele înecate-n bazin...
-3. Am doi copii: un cocker, Annabella, și un motănoi retardat, Motanschi (sau Pisi...).
-4. Îmi plac hug-urile. Nu cu oricine!
-5. Știu întotdeauna mult mai multe decât cred ceilalți, sau decât arăt. Uneori aș vrea să nu mai știu atâtea...
-6. Mă amuză persoanele invidioase. Mi le imaginez cum se înroșesc, cum le explodează ficatu'-n ei, cum se uită la mine cu ochii strâmbi și cum se îneacă atunci când își scuipă veninul. Funny.
-7. Îmi place când îmi spui povești. Devin un copil fericit. Și întotdeauna mă faci să zâmbesc.
-8. Nu-i pricep pe cei pentru care banii sunt totul. Și nu pricep de ce unii, când dau de bani, au imediat impresia că-s mai deștepți.
-9. Mai vreau la maareee!!! În aceeași formație.
-10. Îmi place să fac poze. Nu-mi plăcea să și apar în ele. Acum îmi place...
-11. Am o mulțime de tricouri cu desene animate.

3.
a. Interogatoriu forțat...
-1. Care e numele tău adevărat?
Feliciana Minodora Euglena Castaneda de Alba Holtensternen. Da' e secret, nu tre' să-l mai afle nimeni!
-2. Cum te-ai descrie în 2-3 cuvinte?
Berbec. BerbeC. BERBEC. Cine știe, știe...
-3. Ce vârstă ai ?
7 ani. Buletinul face parte din conspirația mondială, deci minte...
-4. Câteva pasiuni.
Vopsesc părul la purici, cânt în duet cu prietenul meu imaginar, cosesc iarba din ghivecele cu flori, colecționez furculițe de ciorbă, pozez dinozauri, din astea. Chestii comune și normale...
-5. Ai un film preferat?
Știi că uneori se zice: "mi s-a tăiat filmu'"? Ei bine, ăla e preferatul meu. Ăla de se taie din când în când!
-6. Ce gen de muzică asculți?
Depinde de stare. În starea lichidă ascult ce se aude, în starea solidă ascult death metal și-n starea gazoasă muzică simfonică.
-7. Ai o trupă preferată ?
Da. The one who killed the frog.
-8. Iubești?
Pe cine?
-9. Care blog îți place cel mai mult?
Al meu, normal! Cine mă citește, știe...
-10. Ce părere ai despre blogul wasted thoughts ?
Sincer, sincer? Io-s cam chioară și, cum nu mi-am făcut nici acum ochelarii, îl citesc puțin cam greu, din cauza fondului transparent pe care se află scrisul. Dar e un blog fain, mă dau mai aproape de laptop și reușesc să citesc tot!
-11. Fără ce nu ai putea trăi ?
Aer? Răspuns corect? Am câștigat ceva?

b. Ia zi tu aici:
-1. Trei cuvinte care te amuză.
-2. Cireșe albastre, caise fucsia sau pepene mov?
-3. Gândește-te la cineva "drag" și zi ce chestii sadice i-ai face!
-4. De ce soarele e când galben, când roșu?
-5. Cu ce-ți place să mănânci cartofii prăjiți?
-6. Dacă bagi în cort mulți licurici, poți să-ți faci poze fără bliț și să iasă bine?
-7. Dacă stai la plajă și-ți imaginezi că soarele-i într-o cutie cu gratii, te bronzezi cu dungi?
-8. Poți să botezi un copil cum vrei tu. Cum îl cheamă?
-9. Animalele știu limbi străine. La noi porcu' face guiț-guiț, la alții oink-oink. Cum face în China?
-10. Naufragiezi pe-o insulă. De pe vapor poți lua cu tine doar 3 lucruri. Care sunt...damn, s-a scufundat, nu mai poți lua nimic. Ajungi pe uscat. Ți-e foame rău. Te apuci să pescuiești. Prinzi peștișorul de aur. Normal, ăla-ți  zice că-ți îndeplinește 3 dorințe. Știi care sunt? Aaaaaaa... Prea târziu. Peștișoru' ți-a alunecat printre degete și a dispărut în apă. Găsești pe plajă niște boabe de fasole și le pui lângă tine în timp ce te chinui să faci o praștie. Când o termini, te întorci și, nu, n-a crescut un vrej până la cer. Dar vezi că cineva ți le mănâncă. Găina de aur! O iei și te pregătești de-un grătar. Începe să plângă cu lacrimi ambalate-n staniol și-ți spune că, dacă o cruți, o să-ți facă în fiecare zi 11 ouă. Ouă kinder cu prăjituri în loc de jucării. Și, trosc, ți-l livrează pe primul. Înăuntru e ciocolată de casă. Ești happy. Pui ceasul să sune, ca să știi când vei avea o nouă porție surpriză. În boschetul de lângă tine vezi doi ochi care te urmăresc. Te arunci rapid și prinzi spionul de picior. E zâna din pădurea adormită și-ți arde o baghetă peste nănău, că ai trântit-o și i s-a rupt fundița de la chiloței. În același timp, pe deasupra voastră trece un stol de păsări fără umbre. Zâna țipă îngrozită și-ți spune cu glas timido-răcnit că-ți îndeplinește ce dorințe vrei dacă o salvezi de artileria de găinaț care curge din cer. O acoperi repede cu parașuta și stați așa până trece pericolul. Soarele e sus pe cer, apa e limpede ca cristalul, totul în jur e verde crud... Întrebare: de unde naiba aveai parașută, că doar ai naufragiat?!?
-11. Vrei să mă pocnești?

Gata! Phiu! Nu pot să cred că am terminat cu bine... Vreau să donez leapșa asta, cu mare drag (rânjet sadic!), următoarelor persoane:
- Tadaaaam... Cami! (Zi-mi că, de acum înainte, nu tre' s-o iau la fugă în sens invers dacă te văd în depărtare...)
- Mai am un client: Cris! Ha! HA! HAAAAA! Asta înseamnă că, tre' să-ți faci blogu' ăla odată, ca să poți onora, cu onoare, leapșa onorabilă pe care ai primit-o cadou de la Măria Mea!
- I-aș mai plasa-o lu' Lizu, da' vreau să mai vorbesc cu ea, deci, poate mai bine nu...
- Și mai am o idee sinistră... Știu că ai blog, știu că pui doar poze pe el și mai știu că o să faci și leapșa asta acoloșa! Am zis! Deci, doamnelor și domnilor, Coloraidaaaaa!!! Și nu te da la fund, nu te face că plouă, dacă n-o faci, nu mai ai voie să mă citești... Hehe...

În rest, cine mai dorește, cine mai poftește... Eu vă zic pa, mă duc la pepenele meu, că țipă disperat după mine!

The time of my life

I'm back!

A fost... Frate... A fost... Nici nu știu cu ce să încep... Neuronu' meu încă nu și-a revenit complet. Că săracu' de el, a avut de pătimit rău zilele astea! A fost murat sârguincios în multă apă de mare, apoi pus la uscat direct la soare. Marinat în bere, afumat cu miros de mici, amețit cu imagini de hamsii multe, rumene, plutind în mujdei. Clătit cu apă de duș când rece când prea fierbinte. Lăsat apoi în bătaia vântului de seară/ noapte să se învioreze. Trezit la 5 dimineața să vadă cum "iese" soarele fix din mare. Ținut treaz până după miezu' nopții să emită tâmpenii, setat pe modul: râs tembel, continuu, din orice. Sau să asculte povești sinistre la lumina lanternei cu trei baterii mari. Lăsat să doarmă, de capu' lui, pe plajă sau sub copac, până era trimis fuguța la umbră sau învelit grijuliu cu păturica să nu tremure. Desigur, e vorba de copacul cu fructe care-ți fac gura pungă și care nu se mănâncă! Și încă prin câte a mai trecut micuțul de el zilele astea... Da' parcă și-a mai revenit din extaz, poate reușește să ne zică ceva coerent. Deci, să vedem...

Și se făcea că s-au întâlnit, în gară, la ceas de taină, când se crăpa de ziuă, cea fromoasă, cea bună rău, cea fabuloasă, cel glorios (sau cea glorioasă, depinde de surse...) și cea valoroasă. Care dormind în mers, care cu cafeaua aproape de nas, care ținându-se de mingea curcubeu da' toți zâmbind! A urmat un tren umplut de hăhăieli, un "mixi-pixi" plin cu nerăbdare, bagaje și apoi, daaaaaaaaaaa, marea, marea, marea, marea...

Bălăceală, soare, râs, duș, bălăceală, apă, râs, somn scurt, bălăceală, plimbare nocturnă pe urmele lui Bahus cel scump, râs, bălăceală, decorat copacul-cuier, poze, bălăceală, pozeeeeeeeeee, râs, mici fierbinți, bere rece, șezlonguri ude în miez de noapte, râs, râs, râs, bălăcealăăăăă!!!

A fost și o premieră mondială zilele astea. Domnia mea, și nu numai, a parcat/aterizat/respirat/dormit pentru prima dată în cort. Oaleeu... A fost frumos tare! Fermoare multe, de tras în toate direcțiile. Picioare multe, cu degete și mai multe, care se priveau în paralel sau haotic. Saltea moale, din saci de dormit puși ca varza,  pe straturi... Pernuță din inventarul propriu, cu mâner și coadă. Căutat șerpii  prin cort cu lanterna. Povești, poze, loc de fumat, hlizeli care trec dincolo de pereți, somn ca ursu' iarna și altele... E prea ultramegasuper beton să mergi cu cortu'! Mai ales când îl împarți cu cei mai buni prieteni. Care unii te iau cu ei să dormi, să râzi, să "locuiești" acolo. Alții te iau la o bârfă, o bomboană, un trabuc, un somn de dimineață... Eu nu am cort. Corturile erau ale lor, dar ei sunt ai mei...

Trei zile cu cei dragi. Cei mai... Care te păzesc de soarele mare și rău, care ard "pastile" noaptea ca să nu te mănânce țânțarii, care pun ușurel păturici pe tine când adormi seara afară, care râd cu tine printre valuri, care nu se supără că le faci poze cu chiloții în cap, care te trezesc să prinzi răsăritul pe malul mării, care te întreabă în microbuz cum ești pentru că știu că ai rău de mișcare, care-ți zâmbesc, care-ți aduc cartofi prăjiți și mici, care sunt acolo mereu deci și-n cel mai fain weekend la mare din viața ta.

"Un singur cuvânt spun, atât : șmecher."
"tren. cort. bere. nisip. val. pluta. una nenorocit crispata. tatze. val val val.. bere. hamsii. bere. etiennneeeee. saucissssooon. francezi stupizi. scobitori. colac. nu secuiesc. unguri. val. lotiune albastra. mici. tatze. tatze mici. bere. carte cu morti. scrumiera de plastic. dus. coada. dar dus. gel de dus. par de gel de dus. bere. pepsi. gand de pespi. zavoi imaginari. spuma de bere. de mare. scoici. cort. bere. vant. tren."
"Trei zile perfecte în care ne-am zâmbit cu fața arsă, ne-am luat în brațe țipând de usturimea pielii, ne-am alergat pe plaja liberă, ne-am pierdut sutienele în valuri, am făcut baie cu ochelarii de soare (neapărat roșii) pe nas și ne-am julit genunchii în scoici. Trei zile de vară toridă în care am făcut castele de nisip, am adunat scoici și melci, am bârfit râzând, am făcut planuri prea frumoase și am adunat spre 1000 de fotografii și multe filmări pentru deliciul nostru personal și exclusiv și pentru a ne retrăi vacanța asta la nesfârșit. Trei zile în care am fost cinci prietene/i bune/i, adulți scăpați de job/birou/calculator/oraș, pe un mal de mare sărată și caldă, care nu ne-am putut opri din râsul în hohote din momentul în care ne-am urcat în tren spre și am coborât din tren înapoi de la."
"Da."
Aham. Cu ei am fost la mare!

Totul a fost perfect! Distracție cu butonul dat la maxim. Avem chiar și o furculiță păstrată, cu aromă de mare. Dacă are cineva nevoie...