3...2...1...

Mai e doar o jumătate de oră și gata! Cum gata ce?!?... Vine primăvara! Vine martie! Luna mea! Oameni de martie... Sună frumos asta, nu? O prietenă mi-a spus-o odată...peștii și berbecii sunt oameni de martie. Cu noi începe primăvara! Ar trebui ca și anul să înceapă acum, nu în ianuarie. Primăvara se nasc verdele și celelalte culori, se coc apoi vara, toamna pălesc și iarna mor sub prea mult alb. Și cenușiu, și negru... Mor doar puțin, până în primăvara următoare...

Anul meu începe în martie.

 În postarea asta încă mai am stare de iarnă, de frig, de gol, de teamă, de gri, de vânt, de doar eu... Dar de mâine asta o să se schimbe. O să încep să mă uit prin grădini după colțuri verzi de viitoare flori, printre nori după V-uri de păsări, prin cenușiul rece din jur după o bucățică de soare, în mine o să caut curcubeul pe care l-am furat atunci din privirea ta și o să aștept zâmbetul ăla care o să mă învețe din nou să zbor.

 Acum aș vrea să mă culc. Aș vrea să adorm iarna și să mă trezesc în martie...

 

Scrisoare

Dragă blogule,

Știu că probabil te simți părăsit, nu prea te-am mai băgat în seamă în ultimul timp... Dar vreau să-ți zic că e doar ceva temporar. Sper... Și să știi că eu te iubesc oricum, chiar dacă nu dau nici un semn cu zilele. În tot timpul ăsta m-am gândit mereu la tine și ți-am scris o mulțime de postări...în gând. Erau frumoase, câteva vesele, una cu pisici pictate, vreo 3 nervoase tare, una despre proști, facebook, mașini, despre motanul meu care linge pungi, una despre magie și dragoni... Vezi, m-am gândit mult la tine!

În seara asta nu vreau să-ți spun cum e să zâmbești când ești trist și când ți-e frică, cum e să aștepți un "o să fie bine" dar care probabil n-o să vină, cum e să nu știi ce să zici unei persoane la care ții și care nu e tocmai bine, cum e să te ascunzi în spatele unor glume care ți se par ciudate și străine, sau cum e să te trezești zile la rând, când crapă de ziuă, pentru că visezi urât. În seara asta o să-ți povestesc cum e când "copiii" vin pe rând la tine, unul să te toarcă foindu-se în același timp, celălalt să vrea "în bățică", să doarmă oleacă pe tine, cu toate cele 18 kg din dotare... O să-ți mai zic cum e să primești cadou o cutie uriașă pentru inele, pe care ți-o doreai de luni de zile, și cum e să stai, așezat turcește, să o umpli cu gărgări, inimioare, scheleței și alte zăpăcenii... Sau cum foșnește ața de mărțișor și nodurile alunecă, alb pe roșu, și se desfac invariabil... Și o să-ți mai zic cum se numără mâțele: pe culori, din trei în trei, toate mustăcioase și fericite!

După târgul din weekend-ul ăsta, a cărui pregătire aproape m-a transformat în zombi, promit să te mai vizitez, măcar cu câteva gânduri. Sper mai vesele și mai optimiste. Până atunci, ai grijă de tine și de musafiri, poți să le arăți ce ai tu mai frumos între foile tale virtuale.

Cu mult drag. Eu.

Azi e The Day!

Înainte, când era ziua cuiva, te duceai la telefonul tău cel mare, învârteai discul cu cifre de câteva ori, așteptai să răspundă și-l felicitai pe respectivul urându-i toate cele bune, fericire, noroc, împliniri și bucurii. Aceleași tuturor... Dacă erai foarte șmecher, dădeai un anunț în ziar, aia era culmea urărilor! Sau ieșeai cu sărbătoritul la plimbare, mâncai o prăjitură și luați și o citronadă, așa, ca de ocazie specială. În cel mai fericit caz, erai sunat și erai invitat la "petrecerea" făcută acasă, cu tartine și prăjituri delicioase. Azi există telefoane mobile, sms-uri, facebook, blog și restul net-ului unde poți să-ți "strigi" urările și bucuria că-i ziua cuiva drag! Există baruri, pizza și prăjituri yummy pe care le iei gata făcute. Dar, cel mai important rămâne tot telefonul ăla de "la mulți ani", unde îl auzi pe celălalt și-i simți bucuria în glas... Ciufuleala, pupicii și hug-ul live!

Monica e ciudată. Uneori lucrează la ING, alteori cheamă taxiul din Real, stabilește întâlniri, sau mănâncă pizza în barul preferat. Nu se știe dacă îi place să o strigi "Monica" și nici dacă poți s-o îmbrățișezi în public. La mulți ani, Monica!

Eugenia, Agripina, Eufrosina, Filofteia sau Despina apar pe afară mai rar. Eu încă nu le-am cunoscut personal. Nici nu știu dacă aș vrea... Sigur sunt și ele ciudate, deștepte, cu pitici care au mers la aceeași școală cu ai mei și sunt sigură că știu toate să zâmbească sadic. Să gândească sadic și să se uite la tine sadic! Privire din aia care sigur are drept cauză toporul ascuns la spate, mâinile lungi pregătite să te gâtuie, sau arbaleta de cuvinte pitită sub limbă. În rest, cred că-s amuzante și drăgălașe. Cred... La mulți ani, Eugenia, Agripina, Eufrosina, Filofteia și Despina!

Camelia... Eh, ea e mai drăguță decât toate celelalte. Asta dacă n-o strigi CAMELIA, că atunci se rupe filmu' și vei regreta mult timp că i-ai zis așa. Pentru că o să-ți spună toată ziua Diana, ca să te calce pe nervii capului sau orice alt nerv de care dispui. A...mie îmi zice Diana, ție s-ar putea să-ți găsească un alt nume, dacă nu te cheamă și așa, unul care sigur va fi enervant din cale afară pentru tine... La mulți ani, Camelia!

Și ajungem la Ea, cea pentru care scriu postarea asta... Care e bucur-oasă că-i ziua ei. Pe ea, spre deosebire de celelalte, o cunosc bine. E o poveste frumoasă pe care am descoperit-o de ceva timp și pe care o citesc cu drag în fiecare zi. E despre pitici, pisici, curcubeie, prieteni, încredere, ochi albaștri, povești amuzante sau pufi, zâmbete mari și sincere, poze funny, hug strâns și cald, cuvinte geniale, muzică faină și multe, multe alte chestii.
Am căutat azi prin sacul cu urări să aleg câteva pentru tine, că așa e frumos de ziua cuiva, dar am constatat că le ai pe toate din anii trecuți. Mai mici, mai mari, rotunde, pătrate, alb/negru sau colorate, amuzante sau serioase, lungi, scurte, ciudate, obișnuite, speciale, precum și ză urare... Deci, na, acum ce pot să fac? Hmmm... Ca să nu mă repet, îți zic scurt că-ți dau tot sacul meu de urări pufoase! Îs toate mișto, să știi, iar dacă o să găsești ceva nou pe acolo, fă-i poză s-o văd și eu... La Mulți Ani!!! >:D<

De ascultat... (46)

Despre răceală, gărgărițe și plante magice

Am răcit. Da' răceală din aia, când cu muci-n barbă, când cu aspiratoru' înfundat complet; cu senzația că am un iatagan înfipt în partea superioară stângă a capului și cu gâtul care doare așa tare că-mi imaginez că l-au invadat furnicile de foc și au făcut un mare food-party, că fac grătar pe corzile mele vocale și mușcă tot ce prind pe acolo! Și cum, evident, nu știam că o să răcesc, că nu m-a anunțat nimeni dinainte, m-a prins ca din oală: fără pastile în casă, fără fructe, fără vitamine... Doar șervețele de nas am. Un bax, cu aromă de căpșuni! Deși, acum, aroma-i inutilă, că oricum nu simt nici un miros...

Cu pastilele de răceală s-a rezolvat, am primit o donație generoasă din partea unei prietene, care mi le-a livrat la domiciliu. La fel cu picăturile de nas, am găsit un flacon rătăcit într-un sertar... Fructe tot n-am, că, fir-ar să fie...nu mi-a crescut în casă, peste noapte, nici un pom fructifer pe care să-l recoltez... Dar, încă o dată, am batiste, multe batiste de hârtie!

Mi-am zis să nu ies deloc pe afară, poate-mi trece mai repede. Deci, ce am de făcut toată ziua? Lucrez și mă uit pe net! Și m-am gândit eu bine: am răcit că probabil am imunitatea scăzută. Aaaau, gâtul... Nu, probabil imunitatea mea e la pământ! Aaaau, capu'... Nu, cred că e la câțiva metri sub nivelul mării, altfel n-aș fi eu acum în halul ăsta! Aaaau, parcă mă doare și stomacul, și mi-au înghețat și picioarele, deci am și probleme de digestie și circulație proastă! Și-s cam verde la față, daaa, să știi că am și lipsă gravă și masivă de vitamine! Aoleu, ce mă fac, asta nu e doar răceală, sigur e ceva mai grav! Și parcă am și ceva febră... Cred c-o să mor. Adică, o să MOOOR, văleu, ce mă fac...așa tânără...mă rog, nu chiar foarte da' eu mă simt tânără, deci să trecem peste asta... Unde eram? A, da... Văleeu, mooor!

"Taci acolo și nu fi bleagă, n-o să mori. Cel puțin nu acum! Îți arăt eu ceva care o să te liniștească și o să te facă bine rapid."

:| Bun. Stai așa, tocmai am auzit o voce care mi-a zis că-s bleagă și că o să mă facă bine! Deci e mai grav decât am crezut, se pare că nici cu mansarda nu stau prea bine... Or fi evadat piticii de acolo și acum stau lângă mine și-mi vorbesc.

"Nu-s piticii, sunt eu. Nu mă vezi?"

Nu văd nimic, ce dracu' să văd? Sunt singură-n cameră: eu, laptop-ul și gărgărițele pe care tocmai le-am făcut, că de, acum vine 1 Martie...

"Exact, nu ești chiar bleagă înseamnă. Sunt eu, gărgărița roșie. Când m-ai făcut nu știai c-o să ies magică!"

Aha. Deci am făcut o gărgăriță și am făcut-o magică iar acum vrea să-mi arate nuștiuce și să mă facă bine. Da, probabil am febră majoră și delirez. O să mooor... Heei, dar gărgărița din mâna mea tocmai mi-a făcut cu ochiul și...oo, la naiba, unde sunt?

"Ești în lumea mea magică, vreau să cunoști niște prieteni și să iei în buzunar tot ce-ți dau ei!
Uite, ea e salcia, ia bucățica de coajă pe care ți-o întinde, e aspirină vegetală. În halu' în care-ți curg ochii și nasu' n-o să-ți facă decât bine!
Lângă ea se află migdalul. Salută-l, nu fi prost-crescută... El o să te ajute să nu te mai doară stomacul și poate-ți mai potolește și tusea asta, că m-ai disperat cu ea!
Acolo se vede mesteacănul pufos. Dar să nu-i zici cumva că-i pufos, îi place s-o facă pe durul... Îți detoxifică ficatul, mai ales acum, că bagi în tine pastile de răceală cu pumnul! E tonic și-i bun în stări de astenie și epuizare. Dacă mă uit bine la tine, cam ai nevoie de el!
Teiul argintiu e un prieten vechi, o să-ți rezolve tulburările cardiace provocate de stresul care se pare că nu vrea să mai plece de la tine. Și nervozitatea, și hipertensiunea și colita aia care te enervează periodic... Ia acolo ce-ți dă, de câte ori trebuie să-ți repet...
Fii atentă, acum mergem la coacăzul negru. Știu că-ți place mult dar sper să nu te repezi în el să-ncepi să-i halești fructele! Deși tratează angina. Da, știu, ai și din asta uneori... Plus că face bine la febră și la alergii. La alergia pe care ți-o provoacă unele persoane nu cred că folosește, dar mai știi...
Magnolia e o doamnă, vezi să n-o superi cu ceva. Stă alături de ghimbir, care e cam țâfnos și...iute! Dacă te porți frumos or să-ți dea ceva care va avea grijă de sistemul tău digestiv: de la flora intestinală până la colon.
Socul e un dulce! La propriu... Știu că nu-ți place, dar te face să transpiri și așa elimini toxinele. Plus că tratează și infecțiile căilor respiratorii. La cum cohăi, eu zic să-i spui ceva frumos ca să-ți ofere din florile lui, crede-mă, ai nevoie!
Cu urzica nu tre' să-ți zic cum să te porți, nu? Ai noroc că nu-i place să dea noroc cu străinii, că altfel... Dar trebuie să iei darul ei, e diuretic, elimină toxinele, crește imunitatea și-ți întărește organismul ăla ramolit pe care văd că-l deții...
Vezi câmpul ăla? E orzul verde. O să-ți placă, miroase a vară. Plus că, pune frână îmbătrânirii, reglează metabolismul, să mai dai și tu jos ceva straturi "protectoare" din zonele esențiale și e plin de proteine, vitamine, minerale și enzime.
Ai obosit? Hai că mai avem puțin. El e stejarul, prietenul meu cel mare și blând. Bun la astenie. Și, da, știu, din ghindele lui faci tu tot felul de chestii, bijuuri și mărțișoare. O să-l rog să-ți dea și o extra-sacoșă plină cu ghinde...
Ginko biloba, e ultima dintre prietenii pe care vreau să ți-i prezint azi. Aș zice că Dumnezeu a creat-o special pentru tine... Că e bună la creșterea performanțelor intelectuale, cu alte cuvinte poate-ți tratează "blegeala" cronică pe care o deții! Și stările de suprasolicitare, migrenele, stările de oboseală cronică, depresiile și tulburările de circulație. Alea de circulație venoasă, nu când te pui tu să treci strada pe unde nu e semafor sau pe roșu!
Gata, acum putem pleca, ai tot ce-ți trebuie ca să te faci bine!"

Mda... Cam teroristă gărgărița asta, a făcut șmotru cu mine, m-a cărat să-mi prezinte o groază de plante, 12 plante magice mai exact, nu m-a lăsat să zic mai nimic și acum... Acum am 12 săculeți cu cadouri și n-am nici cea mai vagă idee ce să fac cu ele! Nu știu cum să le prepar și să le iau, ca să mă fac bine și să mă vindec de toate chestiile nașpa la care sunt bune...

Și uite că am nevoie, până acum aveam doar picioarele reci, acum mi s-a răcit și mâna dreaptă, mi-a amorțit, e de rău... Sau e din cauză că...din cauză că am adormit cu ea pe mouse în timp ce căutam pe net remedii pentru răceala mea! Phiu, n-am înnebunit, nu văd gărgărițe vorbitoare, nu călătoresc cu ele în lumi magice și nu... Dar stai așa, pe site-ul ăsta e vorba de 12 plante care refac imunitatea, se ocupă de sistemul circulator, digestiv, sunt pline de vitamine, minerale, enzime, salcia, migdalul, mesteacănul pufos... Fraaate, îs chiar prietenii gărgăriței, cei care mi-au dat în vis săculeții cu plante! Și-s sub formă de capsule! Trebuie să mi le iau! Una pe zi, conține toate cele 12 plante și ai parte de toate lucrurile bune despre care mi-a vorbit gărgări... Stai așa, e bine că le-am găsit, abia aștept să-mi iau o cutie s-o "înghit" și să-mi "salt" imunitatea, dar nu există gărgărițe magice care vorbesc și care au copaci și plante drept prieteni... A fost doar un vis, mi-am imaginat totul de la febră, răceală, oboseală... Dar ce o fi în sacoșa asta de la mine din pat? A, nimic special, doar niște ghinde...

Aaaaaaaaa...ghinde!!! E sacoșa pe care mi-a dat-o stejarul! Wow, deci totul a fost adevărat, se pare că, până la urmă există gărgărițe și plante magice! 12 plante!

Fără sens

Zilele trec, anii la fel. Săptămâni, anotimpuri, numere, oameni, tu, momente, ore, cuvinte... Oamenii trec, oamenii se schimbă. Și trec... Viața trece și ea. Pe lângă tine sau prin, dacă ai noroc. Dar unele lucruri rămân constante. Din fericire... Unii oameni rămân constanți. Îi știi mereu acolo, mereu alături. Faci planuri cu 5 luni înainte și le faci cu ei, pentru că-i știi acolo. Acolo e relativ. Nu e mereu lângă, sau aproape, dar e mereu în tine. Cu tine. "Acolo" e ceva care are nume și fețe și zâmbete. E acum, aici, atunci, azi, ieri, mâine. Pe mess, numărând boabe de orez, hârâind enervant un fermoar, strâmbându-te în poze, în fund pe covor, sau în iulie pe nisip.

Ce mi-a venit? Nimic. E doar vineri... Ianuarie, 2021.

Bună dimineața

Te-am visat azi-noapte. Nu erai tocmai ok și voiai să te transformi într-o pisică... Spuneai că așa s-ar rezolva toate. Am reușit să te conving să n-o faci și că totul va fi bine. Nu de alta, dar nu cred că ți-ar fi stat bine cu mustăți... Și apoi, ar fi trebuit să mă transform și eu în pisică, doar nu era să te las să ai parte doar tu de toată distracția... E ciudat, îmi amintesc bine senzația, chiar credeam ce spun, ȘTIAM că o să fie bine. Mi-ai dat un hug mare și strâns. Și apoi ne-am luat suc de pepene galben. La sticle de 2 litri, nu oricum... Cine naiba bea suc de pepene galben?!? Chiar și-n vis e ciudat să faci asta... Dar, tre' să recunosc, încă așa a fost ok, da' ce-ar fi fost să ne transformăm în pisici și apoi să bem suc de pepene galben? E?

Uneori, în vis toate-s atât de intense... În visele mele ești mereu nice, soft and sweet. Îmi zâmbești frumos, larg și cald. Nu știu cum, dar acolo chiar simt căldura zâmbetului tău... În realitate ești tu. Te prefer așa cum ești în realitate, cea din vis e mult prea nice, mă face să mă simt mult prea bine. Nu-s obișnuită cu asta și e puțin ciudat. Unde ciudat e de bine... Nopți stranii, colorate și pline de idei trăsnite. Deși aș minți dacă n-aș recunoaște că uneori aș vrea să mă mut la mine-n vis... Pentru simplul fapt că acolo gărgărițele vorbesc cu mine, că pot avea un dragon așa cum îl vreau eu, că știu să zbor, sau că pot bea suc de pepene galben cu tine zâmbind foarte cald.

Dar un lucru e constant și-n vis și-n realitate: țin la tine la fel de mult, oriunde te-ai afla...